2 intrări

11 definiții

clápcă sf [At: ISPIRESCU, L. 128 / Pl: ~pci / E: bg клaпкa] (Îvp) 1 Capcană. 2 (Îe) A trage ~pa A înșela.

CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.

CLÁPCĂ, clăpci, s. f. (Pop.) Cursă, capcană. – Din bg. klapka.

CLÁPCĂ s. f. (Rar) Cursă, capcană. Toate mrejele lui rămăseseră de rîs; căci [fata] nu dete în clapca în care o împingea spurcatul. ISPIRESCU, L. 128.

clápcă (pop.) s. f., g.-d. art. clắpcii; pl. clăpci

clápcă s. f., g.-d. art. clăpcii; pl. clăpci

clápcă s. f., pl. clapce

CLÁPCĂ s. v. capcană, cursă, prinzătoare.

clapcă f. cursă: a se feri să nu dea în clapcă ISP. [V. clapc!].

clápcă f., pl. e saŭ clăpcĭ (pol. ceh. klapka, bg. sîrb. klopka, id. V. clapă). Vest. Clupsă, capcană.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

clapcă s. v. CAPCANĂ. CURSĂ. PRINZĂTOARE.

Intrare: clapcă (pl. clapce)
clapcă (pl. clapce) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapcă
  • clapca
plural
  • clapce
  • clapcele
genitiv-dativ singular
  • clapce
  • clapcei
plural
  • clapce
  • clapcelor
vocativ singular
plural
Intrare: clapcă (pl. clăpci)
clapcă (pl. clăpci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clapcă
  • clapca
plural
  • clăpci
  • clăpcile
genitiv-dativ singular
  • clăpci
  • clăpcii
plural
  • clăpci
  • clăpcilor
vocativ singular
plural