opțiuni
  • info

8 definiții pentru clancăt

Explicative DEX

CLANCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.

CLANCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.

clancăt sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: clanc + -ăl] (Rar) Clăncăit.

CLANCĂT (pl. -te) sn. Bălăngănit, sunet de clopoței: clancăte de clopoței (ODOB.) [clăncăi].

CLANCĂT, clancăte, s. n. Clăncăit. Clancăte de clopoței. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.

CLANCĂT ~e n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. ~ăt

❍ CLINCHET (pl. -ete) sn. Mold. 1 Zornăit de clopoței, de zurgălăi: În văzduh voios răsună ~a de zurgălăi (ALECS.) 2 pr. anal. Sunet de pahare ciocnite: Eleonora ... amesteca cîntecul ei cu ~ele paharelor (GN.) [onom.; comp. CLANCĂT, CLĂNCĂIT].

Ortografice DOOM

clancăt (rar) s. n., pl. clancăte

clancăt s. n., pl. clancăte

Intrare: clancăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clancăt
  • clancătul
  • clancătu‑
plural
  • clancăte
  • clancătele
genitiv-dativ singular
  • clancăt
  • clancătului
plural
  • clancăte
  • clancătelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clancăt, clancătesubstantiv neutru

  • 1. rar Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clăncăit
    • format_quote Clancăte de clopoței. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • clanc DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.