6 definiții pentru clancăt
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.
CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cláncăt sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: clanc + -ăl] (Rar) Clăncăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLÁNCĂT, clancăte, s. n. Clăncăit. Clancăte de clopoței. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CLÁNCĂT ~e n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. ~ăt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cláncăt (rar) s. n., pl. cláncăte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cláncăt s. n., pl. cláncăte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: clancăt
clancăt substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
clancăt
- exemple
- Clancăte de clopoței. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.surse: DLRLC
-
etimologie:
- clancsurse: DEX '09 DEX '98