9 definiții pentru cladocer

cladocér sm [At: DEX2 / Pl: ~i E: fr cladocerès] 1 (Lpl) Ordin de crustacee foarte mici, adaptate la înot. 2 Crustaceu din ordinul cladocerelor (1).

CLADOCÉR, cladocere, s. n. (La pl.) Ordin de crustacee mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocère.

CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères.

Mai plauzibilă varianta s.n. indicată de celelalte surse. - gall

cladocér s. n., pl. cladocére

cladocér s. n., pl. cladocére

CLADOCÉR ~e n. 1) la pl. Subordin de crustacee inferioare care populează apele dulci și servesc drept hrană pentru puietul de pește. 2) Animal din acest subordin. /<fr. cladoceres

CLADOCÉRE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intră în compunerea planctonului de apă dulce, cu antenele mari și înfurcate, ca mijloc de locomoție. (< fr. cladocères)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CLADOCÉR (‹ fr. {i}; {s} gr. klados „ramură” + keras „corn”) s. n. (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin (ex. dafnia). Sin. filopod.

CLADO- „ramură, mlădiță, lăstar, tulpină”. ◊ gr. klados „tulpiniță, ramură, lăstar” > fr. clado-, it. id., engl. id., germ. klado- > rom. clado-.~cere (v. -cer1), s. n. pl., ordin de crustacee inferioare planctonice, mărunte, cu corpul cuprins într-o carapace și avînd pe cap două perechi de antene mari, adaptate la înot; ~distrofie (v. dis-, v. trofie), s. f., dezvoltare inegală și teratologică a ramurilor; ~fil (v. -fil2), s. n., 1. Ramură cu înfățișare foliacee, dar de origine caulinară. 2. Tulpină sau ramură asimilatoare dilatată, de forma unei frunze; ~for (v. -for), s. n., partea tulpinii care poartă ramurile inflorescenței; ~fore (v. -for), s. f. pl., ordin de alge verzi filamentoase, ramificate dihotomic, care trăiesc pe pietre sau pe sol, creșterea în lungime făcîndu-se terminal; ~gen (v. -gen1), adj., (despre organe vegetale) care este produs de ramură; ~geneză (v. -geneză), s. f., ramificarea direcțiilor evolutive în filogeneză; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare teratologică a ramurilor; ~podiu (v. -podiu), s. n., suport sau trunchi ramificat; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere anormală a ramurilor.

Intrare: cladocer
cladocer (pl. -e)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cladocer cladocerul
plural cladocere cladocerele
genitiv-dativ singular cladocer cladocerului
plural cladocere cladocerelor
vocativ singular
plural
cladocer (pl. -i) substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cladocer cladocerul
plural cladoceri cladocerii
genitiv-dativ singular cladocer cladocerului
plural cladoceri cladocerilor
vocativ singular
plural