2 intrări

12 definiții

cládă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клaдa] (Îvr) Grămadă.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.

CLÁDĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o dadă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cládră (POPA, V. 215) s. f.

cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăzi

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.

CLÁDĂ ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de același fel; morman. /<bulg., sb. klada

cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cládă s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.

Intrare: cladă (pl. clade)
cladă (pl. clade)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cla clada
plural clade cladele
genitiv-dativ singular clade cladei
plural clade cladelor
vocativ singular
plural
Intrare: cladă (pl. clăzi)
cladă (pl. clăzi)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cla clada
plural clăzi clăzile
genitiv-dativ singular clăzi clăzii
plural clăzi clăzilor
vocativ singular
plural