16 definiții pentru cladă cladără


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cládă sf [At: ALECSANDRI, P. III, 228 / Pl: clăzi / E: bg, srb клада] (Îvr) Grămadă.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., sb. klada.

CLÁDĂ, clăzi, s. f. (Reg.) Grămadă, morman. – Din bg., scr. klada.

CLÁDĂ, clade, s. f. (Mold.) Grămadă, morman. Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23. O cladă, Lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353. – Variantă: cládră (POPA, V. 215) s. f.

CLÁDĂ ~e f. rar Grămadă de obiecte sau de materiale de același fel; morman. /<bulg., sb. klada

cladă f. (poetic) morman: de albe oseminte o cladă tristă, rece AL. [Abstras din clădi].

cládă f., pl. ăzĭ (bg. sîrb. klada. V. cladără). Al. Cladără.

cládără sf [At: (a. 1847) URICARUIL X, 400/27 / V: ~déră, ~díră / Pl: ~dére / E: clădăraie] (Înv; îe) A sta ~ A sta grămadă.

CLĂDÁRĂ s. f. v. cladă.

cládără f., pl. ărĭ (sîrb. kladara, mare edificiŭ de lemn, klada, buștean, d. vsl. klasti-kladon, a pune. V. clădesc). Mare număr, mare cantitate, cĭotcă, cĭucură: o cladără de fructe. Adv. Fructele staŭ cladără pe ramurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cládă (reg.) s. f., g.-d. art. clắzii; pl. clăzi

cládă s. f., g.-d. art. clăzii; pl. clăzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CLÁDĂ s. v. grămadă, maldăr, morman, movilă, purcoi.

cla s. v. GRĂMADĂ. MALDĂR. MORMAN. MOVILĂ. PURCOI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cládă (clắzi), s. f. – Grămadă, morman, stivă. Sl., cf. bg. klada „grămadă”, rus. kladĭ „încărcătură” (DAR). – Der. clădărie, s. f. (grămadă, claie; mănunchi, snop); cladără, s. f. (grămadă; mulțime). Cf. Clădi.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cládără (cláderă) s.f. (reg.) grămadă, morman, porcoi.

Intrare: cladă
cladă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clada
plural
  • clăzi
  • clăzile
genitiv-dativ singular
  • clăzi
  • clăzii
plural
  • clăzi
  • clăzilor
vocativ singular
plural
cladă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cla
  • clada
plural
  • clade
  • cladele
genitiv-dativ singular
  • clade
  • cladei
plural
  • clade
  • cladelor
vocativ singular
plural
cladără substantiv feminin
substantiv feminin (F21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cladără
  • cladăra
plural
  • cladere
  • claderele
genitiv-dativ singular
  • cladere
  • claderei
plural
  • cladere
  • claderelor
vocativ singular
plural

cladă cladără

  • exemple
    • Am trecut împrejur; n-am găsit urmele rîsului. Locul lui de pîndă l-am aflat pe o cladă. SADOVEANU, V. F. 131.
      surse: DLRLC
    • În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i bălsămat și dînsul ca o năframă cînd o scuturi. ANGHEL, Î. G. 23.
      surse: DLRLC
    • O cladă, lîngă poartă, de ieniceri zăcînd, Toți morți cu spada-n mînă. ALECSANDRI, P. III 353.
      surse: DLRLC

etimologie: