14 definiții pentru clăcaș

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. (Pop.) Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș.

clăcaș, ~ă [At: CARAGEA, L. 24/26 / V: (reg) clacáș / Pl: ~i, ~e / E: clacă + -aș] 1-2 smf, a (Țăran) care este obligat să facă clacă (1). 3 smf Persoană care participă la o clacă. 4 sm (Reg) Țăran care face clacă cu caii.

CLĂCÁȘ, clăcași, s. m. 1. Țăran obligat să facă clacă (1) pe pământul stăpânului de pământ. ◊ (Adjectival) Țăran clăcaș. 2. Persoană care ia parte la o clacă (2). – Clacă + suf. -aș.

CLĂCÁȘ, clăcași s. m. 1. (În regimul feudal) Țăran obligat să facă clacă (1), pe pămîntul moșierului de care ținea. V. șerb, iobag, rumîn, vecin. Au plecat rumînii sub steagul răscoalei... Tremura, tremura vargă cine avea acareturi întinse, și robi și moșii, și clăcași și pălmași. STANCU, D. 8. Singurul sprijin adevărat al revoluției [din 1848] sÎnt milioanele de clăcași CAMIL PETRESCU, B. 148. Un țăran clăcaș pe moșia ce țin în posesie are să-mi facă treizeci de zile de lucru și în loc să fie acolo, se plimbă fugit. BOLINTINEANU, O. 447. Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31. Clăcașii, transformați în robi, nu numai că urmară a se vinde împreună cu pămîntul, dar și numele lor începu a se trece în actul vînzării, deși nu se putea vinde deosebit de pămînt. BĂLCESCU, O. I. 139. 2. (Popular) Cel ce ia parte la o clacă (2). De cele mai multe ori, plivitul se face cu ajutorința clăcașilor, – cu clăcile. PAMFILE, A. R. 96.

CLĂCÁȘ ~i m. 1) (în Moldova feudală) Țăran obligat să facă clacă pe moșia feudalului. 2) Persoană care participă la o clacă. /clacă + suf. ~

clăcaș m. țăran așezat pe o moșie domnească, boierească sau mănăstirească: el purta în Muntenia numele de rumân, în Moldova cel de vecin și în Ardeal cel de iobag. Clăcașii plătiau proprietarului în muncă chiria pământului pe care locuiau și din care se hrăniau.

clăcáș m. (d. clacă). Țăran stabilit pe o moșie domnească, boĭerească saŭ mînăstirească și care, pin clacă, plătea chiria pămîntuluĭ luĭ. V. vecin, cĭofligar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

clăcaș s. m., pl. clăcași

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CLĂCÁȘ s. (IST.) (înv. și reg.) robotaș, (Mold.) pontaș. (Țăranul care făcea clacă se numea ~.)

CLĂCAȘ s. (IST.) (înv. și reg.) robotaș, (Mold.) pontaș. (Țăranul care făcea clacă se numea ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

clăcáș, clăcași, s.m. – Persoană care ia parte la o clacă: „Să mă cosască cosașii / Și să mă strângă clăcașii” (Memoria, 2001: 82). – Din clacă + suf. -aș (Scriban, DEX, MDA).

clăcáș, -i, s.m. – Persoană care ia parte la o clacă: „Să mă cosască cosașii / Și să mă strângă clăcașii” (Memoria 2001: 82). – Din clacă + -aș.

Intrare: clăcaș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • clăcaș
  • clăcașul
  • clăcașu‑
plural
  • clăcași
  • clăcașii
genitiv-dativ singular
  • clăcaș
  • clăcașului
plural
  • clăcași
  • clăcașilor
vocativ singular
  • clăcașule
  • clăcașe
plural
  • clăcașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

clăcaș, clăcașisubstantiv masculin

  • 1. Țăran obligat să facă clacă pe pământul stăpânului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au plecat rumînii sub steagul răscoalei... Tremura, tremura vargă cine avea acareturi întinse, și robi și moșii, și clăcași și pălmași. STANCU, D. 8. DLRLC
    • format_quote Singurul sprijin adevărat al revoluției [din 1848] sînt milioanele de clăcași. CAMIL PETRESCU, B. 148. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Un țăran clăcaș pe moșia ce țin în posesie are să-mi facă treizeci de zile de lucru și în loc să fie acolo, se plimbă fugit. BOLINTINEANU, O. 447. DLRLC
    • format_quote Badea Niculaie, clăcaș din satul Băilești din Dolj, fusese scăunaș, adică comisionarul unui turc din Vidin. GHICA, S. A. 31. DLRLC
    • format_quote Clăcașii, transformați în robi, nu numai că urmară a se vinde împreună cu pămîntul, dar și numele lor începu a se trece în actul vînzării, deși nu se putea vinde deosebit de pămînt. BĂLCESCU, O. I. 139. DLRLC
  • 2. popular Persoană care ia parte la o clacă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cele mai multe ori, plivitul se face cu ajutorința clăcașilor, – cu clăcile. PAMFILE, A. R. 96. DLRLC
etimologie:
  • Clacă + sufix -aș. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.