19 definiții pentru cizmă cijmă cismă cișmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cizmă sf [At: BIBLIA (1688), 47 / V: (înv) cismă, cișmă, cijmă / Pl: ~me / E: mg czisma[1]] 1 Încălțăminte cu carâmbul până la (sau peste) genunchi Si: (îvp) ciubotă. 2 (Îe) E (prost ca) o ~ E foarte prost (și grosolan). 3 (Bot; reg; îc) ~ma cucului Nemțișori-de-câmp (Consolida regalis). 4 (Bot; reg; îae; șîc) ~mele cucului Bujori (Orchis palustris). 5 (Bot; reg; îae) Ciuboțica cucului (Primula veris). 6 (Bot; reg; îc) ~mele cucului Poroinic (Orchis).

  1. Etimonul corect ortografiat este csizma. — Ladislau Strifler

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte de piele, de cauciuc, de material plastic etc. cu carâmbul înalt până spre (sau peste) genunchi; ciubotă. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost. – Din magh. csizma.

CÍZMĂ, cizme, s. f. Încălțăminte (de piele, de cauciuc sau de pîslă) cu carîmbul (aproape) pînă la genunchi; ciubotă. V. botfor. Venea legănîndu-se o făptură neobișnuită: cușmă, sprîncene, mustăți, șubă, cizme, de sus pînă josnegru. GALAN, Z. R. 276. Intrînd Tăutul în sala marelui vizir, își trase cizmele și le dete slugii sale. BĂLCESCU, O. I 8. ◊ Expr. Prost ca o cizmă = foarte prost, nătîng.

CÍZMĂ ~e f. Obiect de încălțăminte cu carâmbul înalt până la genunchi. [G.-D. cizmei] /<ung. csizma

cízmă f., pl. e (ung. csizma, sîrb. bg. čizma, d. turc. čizme). Vest. Cĭobotă, încălțăminte înaltă pînă la genunchĭ. V. cĭobotă.

cismă f. încălțăminte de piele ce acopere piciorul până la genuchi: cisma se compune din căpută și carâmb. [Ung. CISZMA[1]].

  1. Etimonul corect ortografiat este CSIZMA. — Ladislau Strifler

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme

cízmă s. f., g.-d. art. cízmei; pl. cízme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÍZMĂ s. (Mold.) ciubotă.

CIZMA-CÚCULUI s. v. nemțișor.

cizma-cucului s. v. NEMȚIȘOR.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cízmă (cízme), s. f. – Încălțăminte cu carîmbul pînă la genunchi, ciubotă. – Mr. cizmă, cijmă. Tc. çizme (Miklosich, Fremdw., 82; Meyer 447; Berneker 158; Lokotsch 431); cf. mag. csizma (Cihac, II, 492), alb. tšisme, bg., sb. čizma, ceh., pol. čižma, țig. čisme.Der. cizmar, s. m. (pantofar), cf. bg., sb., slov. čizmar; cizmărie, s. f. (pantofărie); cizmări, vb. (a practica meseria de cizmar).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cizmă, cizme s. f. v. ciubotă.

Intrare: cizmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cizmă
  • cizma
plural
  • cizme
  • cizmele
genitiv-dativ singular
  • cizme
  • cizmei
plural
  • cizme
  • cizmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cismă
  • cisma
plural
  • cisme
  • cismele
genitiv-dativ singular
  • cisme
  • cismei
plural
  • cisme
  • cismelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cișmă
  • cișma
plural
  • cișme
  • cișmele
genitiv-dativ singular
  • cișme
  • cișmei
plural
  • cișme
  • cișmelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cijmă
  • cijma
plural
  • cijme
  • cijmele
genitiv-dativ singular
  • cijme
  • cijmei
plural
  • cijme
  • cijmelor
vocativ singular
plural