16 definiții pentru cizela

cizelá [At: BUL. COM. IST. I, 89 / Pzi: ~léz / E: fr ciseler] 1-2 vt A finisa (sau a ornamenta) (cu dalta) un obiect (de metal). 3 vt (Fig) A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări literare sau științifice. 4-5 vtr (Fig) A face să capete (sau a căpăta) deprinderi civilizate, cultură etc.

CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.

CIZELÁ, cizelez, vb. I. 1. Tranz. A prelucra, a finisa sau a ornamenta cu dalta, cu ciocanul etc. diferite obiecte (de metal) pentru a le da forma sau aspectul dorit. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (de stil, de exprimare) unei lucrări (literare, științifice); a ciopli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să capete sau a căpăta deprinderi civilizate, cultură etc. – Din fr. ciseler.

CIZELÁ, cizelez, vb. I. Tranz. A prelucra un obiect (mai ales de metal) în mod minuțios, pentru a-i da forma sau aspectul dorit; a șlefui. Străvechea mea argintărie, cu-atîta artă cizelată De rafinatul Benvenuto, sclipea pe masă înșirată. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 81. Pe canal, trei poduri strimte ca trei arcuri se întind; A lor margini, cizelate în șiraguri de inele, Poartă zmei cu ochi fantastici cari noaptea se aprind. ALECSANDRI, P. III 87. ◊ Fig. Versurile lui Vlahuță sînt cizelate frumos. GHEREA, ST. CR. I 247.

cizelá (a ~) vb., ind. prez. 3 cizeleáză

cizelá vb., ind. prez. 1 sg. cizeléz, 3 sg. și pl. cizeleáză

CIZELÁ vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. v. stiliza.

CIZELÁ vb. v. civiliza, cultiva, rafina, stila.

CIZELÁ vb. I. tr. A lucra, a ciopli, a scobi, a orna cu dalta. ♦ (Fig.) A șlefui; a împodobi, a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). [< fr. ciseler].

CIZELÁ vb. tr. 1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta. 2. (fig.) a șlefui; a înfrumuseța (o operă, o scriere etc.). (< fr. ciseler)

A CIZELÁ ~éz tranz. 1) (mai ales piese metalice) A aduce la condițiile dorite, perfecționând prin anume operații; a definitiva; a finisa. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a șlefui. 3) A face să se cizeleze. /<fr. ciseler

A SE CIZELÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A căpăta deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se ciopli; a se șlefui; a se civiliza. /<fr. se ciseler

cizelà v. 1. a lucra cu dalta, a scobi; 2. a săpa figuri în metale.

*cizeléz v. tr. (fr. ciseler, d. cisel, ciseau, daltă). Dăltuĭesc, sculptez, gravez, sap (metalele prețioase).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIZELÁ vb. 1. a șlefui. (~ cu dalta un material.) 2. a stiliza, (rar) a subtiliza, (pop.) a ageri, (fam. fig.) a ciopli, a peria, a pieptăna, (fig.) a șlefui. (~ un text literar.)

cizelá vb. v. CIVILIZA. CULTIVA. RAFINA. STILA.

Intrare: cizela
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cizela cizelare cizelat cizelând singular plural
cizelea cizelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cizelez (să) cizelez cizelam cizelai cizelasem
a II-a (tu) cizelezi (să) cizelezi cizelai cizelași cizelaseși
a III-a (el, ea) cizelea (să) cizeleze cizela cizelă cizelase
plural I (noi) cizelăm (să) cizelăm cizelam cizelarăm cizelaserăm, cizelasem*
a II-a (voi) cizelați (să) cizelați cizelați cizelarăți cizelaserăți, cizelaseți*
a III-a (ei, ele) cizelea (să) cizeleze cizelau cizela cizelaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)