5 definiții pentru ciuturea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciutureá sf [At: TEODORESCU, P. P. 458 / Pl: ~ele / E: ciutură + -ea] (Pop; șhp) 1-2 Ciutură (1) (mică).

CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură.Ciutură + suf. -ea.

CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui ciutură.Ciutură + suf. -ea.

CIUTUREÁ, ciuturele, s. f. (Popular) Diminutiv al lui ciutură. Nu te las în pace, Că și io m-oi face Mică ciuturea-n fîntîn-oi intra, Apă c-oi lua. TEODORESCU, P. P. 458.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciutureá (pop.) s. f., art. ciutureáua, g.-d. art. ciuturélei; pl. ciuturéle, art. ciuturélele

ciutureá s. f., art. ciutureáua, g.-d. art. ciuturélei; pl. ciuturéle

Intrare: ciuturea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciuturea
  • ciutureaua
plural
  • ciuturele
  • ciuturelele
genitiv-dativ singular
  • ciuturele
  • ciuturelei
plural
  • ciuturele
  • ciuturelelor
vocativ singular
plural

ciuturea

  • 1. popular Diminutiv al lui ciutură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu te las în pace, Că și io m-oi face Mică ciuturea-N fîntîn-oi intra, Apă c-oi lua. TEODORESCU, P. P. 458.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Ciutură + sufix -ea.
    surse: DEX '98 DEX '09