2 intrări

13 definiții

ciuréchi sm vz ciurec

CIURÉCHI s. m. v. ciurec.

ciuréc smn [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 73 / V: ~échi / Pl: ~echi sm, ~uri sn / E: tc çörehe] (Înv) Plăcintă cu brânză.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Pl. și: ciurechi] – Din tc. cörek.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Înv.) Plăcintă cu brânză. [Var.: ciuréchi pl. s. m.] – Din tc. cörek.

CIURÉC, ciurecuri, s. n. (Învechit) Plăcintă cu brînză. Porojan a fost dat pe mîna unui brutar, pentru ca să învețe a plămădi pini, ciurecuri, colaci. ALECSANDRI, C. 197.

ciuréc/ciuréchi (înv.) s. n. / s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi

ciuréc s. n. /ciuréchi s. m., pl. ciurécuri/ciuréchi

ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.

CIURÉC ~uri n. înv. Plăcintă cu brânză. [Pl. și ciurechi] /<turc. çörek

ciurec n. și m. (pl. ciurecuri și ciurechi) plăcintioară cu brânză: pâni, ciurecuri, colaci AL.; copii îndopându-se cu ciurechi FIL. [Turc. ČÖREK].

cĭurec m. și n., pl. urĭ (turc. čorek, de unde și ngr. tsuréki, bg. čorek, rut. čurek, ung. csörög). Rar azĭ. Un fel de pesmet lung compus din treĭ sulurĭ de aluat cu unt, oŭă și zahăr (costa 5 banĭ bucata pînă la 1916 și-l vindeaŭ covrigariĭ la Dun. de jos). – Rar și cĭurechĭ, pl. tot așa. – Azĭ în Mold. nord cĭuréc, m., cozonac împletit. V. burec.

Intrare: ciurec
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurec
  • ciurecul
  • ciurecu‑
plural
  • ciurecuri
  • ciurecurile
genitiv-dativ singular
  • ciurec
  • ciurecului
plural
  • ciurecuri
  • ciurecurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciurechi
  • ciurechiul
  • ciurechiu‑
plural
  • ciurechi
  • ciurechii
genitiv-dativ singular
  • ciurechi
  • ciurechiului
plural
  • ciurechi
  • ciurechilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciurechi
ciurechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)