Definiția cu ID-ul 439556:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciuréc (-chi), s. m. – Plăcintă cu brînză. Tc. çurek (Roesler 609; Șeineanu, II, 138; Lokotsch 441). – Der. ciurecar, s. m. (plăcintar). Sec. XIX, înv.