ciumelit¹ sn vz cimilit¹

ciumelit², ~ă a vz cimilit²

cimili [At: VARLAAM, C. 281/1 / V: cinghili, cinili, ciumeli, cium~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A născoci ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 2 vt A spune ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 3 vt A interpreta ghicitori, jocuri de cuvinte etc.

cimilit², ~ă a [At: PAMFILE, VĂZD. 29 / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~iți, ~e / E: cimili] (Reg) 1 Născocit². 2 Exprimat printr-o ghicitoare, printr-un joc de cuvinte etc. 3 Interpretat².

cimilit¹ sn [At: MDA ms / V: cinghil~, cinil~, ciumel~, cium~ / Pl: ~uri / E: cimili] 1-3 Cimilire (1-3).

cinghili v vz cimili

cinghilit², ~ă a vz cimilit²

cinghilit¹ sn vz cimilit¹

cinili v vz cimili

cinilit¹ sn vz cimilit¹

cinilit², ~ă a vz cimilit²

ciumeli¹ vt [At: CORESI, EV. 350/25 / V: ~muli / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 (Înv) A culege bob cu bob. 2 (Reg; îf ~ muli) A mânca ciugulind.

ciumeli² vtr vz cimili

ciumili v vz cimili

ciumilit¹ sn vz cimilit¹

ciumilit², ~ă a vz cimilit²

ciumuli v vz ciumeli

❍ CIMILI (-ilesc) vb. intr. Bucov. Trans. A da de ghicit (ghicitori); a deslega (o ghicitoare) [cimel].

CIUMELI ... CIUMILI ... 👉 CIMILI ...

CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură, a transpune un cuvînt într-o cimilitură. (Refl. pas., despre cuvintele transpuse) Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița ȘEZ. III 239. – Variantă: ciumeli (GOROVEI, C. 289) vb. IV.

CIUMELI vb. IV v. cimili.

CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură.

A CIMILI ~esc 1. intranz. pop. A spune o cimilitură; a da de ghicit (o ghicitoare). 2. tranz. (cuvinte) A transpune într-o cimilitură. /Orig. nec.

cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, 3 sg. cimilește, imperf. 1 cimileam; conj. prez. 1 sg. să cimilesc, 3 să cimilească

cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 să cimilească

cimili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 sg. și pl. cimilească

cimili (cimilesc, cimilit), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare).

CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaște această pildă. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Vezi și cimilură.

ciumeli, ciumelesc, vb. IV (reg., înv.) a culege bob cu bob, a piguli, a bobița, a pobârci.

cimili, v.t. v. ciumili („a ghici”).

cimili, vb. tranz. – v. ciumili („a ghici”).