17 definiții pentru cimili

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIMILI, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec.

CIMILI, cimilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A spune, a face sau a interpreta cimilituri. – Et. nec.

cimili [At: VARLAAM, C. 281/1 / V: cinghili, cinili, ciumeli, cium~ / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 vt A născoci ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 2 vt A spune ghicitori, jocuri de cuvinte etc. 3 vt A interpreta ghicitori, jocuri de cuvinte etc.

CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură, a transpune un cuvînt într-o cimilitură. (Refl. pas., despre cuvintele transpuse) Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița ȘEZ. III 239. – Variantă: ciumeli (GOROVEI, C. 289) vb. IV.

CIMILI, cimilesc, vb. IV. 1. Intranz. A spune cimilituri. 2. Tranz. A alcătui o cimilitură.

A CIMILI ~esc 1. intranz. pop. A spune o cimilitură; a da de ghicit (o ghicitoare). 2. tranz. (cuvinte) A transpune într-o cimilitură. /Orig. nec.

CIMILI vb. (Mold.) A tîlcui; a semnifica. Multe cimileaște această pildă. VARLAAM. Etimologie necunoscută. Vezi și cimilură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, 3 sg. cimilește, imperf. 1 cimileam; conj. prez. 1 sg. să cimilesc, 3 să cimilească

cimili (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 să cimilească

cimili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cimilesc, imperf. 3 sg. cimilea; conj. prez. 3 sg. și pl. cimilească

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cimili (cimilesc, cimilit), vb. – A propune sau a interpreta. – Var. ciumili. Creație expresivă (Graur, BL, IV, 91, 97). Intenția expresivă este ideea de „a căuta pe dibuite”, ca în ciuguli (var. ciumeli, cimili) „a ciupi de ici colo apucînd hrana cu ciocul”, care este același cuvînt. Celelalte ipoteze nu conving: din sl. ciniti „a aranja” (Cihac, II, 52); din sl. činilica „vrăjitoare” (Bogrea, Dacor, I, 279); din sb. čemu „de ce” (Candrea). DAR propune mr. ciumuli „a mesteca”, megl. ciumili „a face glume”, care par de asemenea cuvinte expresive. Der. cimel (var. cinel, ciumel, cimilea(gă), cimiligă, etc.), interj. (formulă inițială a ghicitorilor), der. expresiv și, prin urmare, neregulat (după DAR ar fi imper. de la *cimeli, de la a cimili; dar nici imper. nu are această formă, nici nu explică această ipoteză păstrarea lui l; după Leca Morariu, apud DAR, și Scriban, Arhiva, 1912, în loc de *cinea-l „ghicește”, imper. al unui vb. ieșit din uz *cini, din sl. činiti „a aranja”; cf. Conev 102; după Odobescu, în loc de *cine-l, de la cine, pron., ipoteze inadmisibile); cimilitură, s. f. (ghicitoare).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cimili, v.t. v. ciumili („a ghici”).

cimili, vb. tranz. – v. ciumili („a ghici”).

Intrare: cimili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cimili
  • cimilire
  • cimilit
  • cimilitu‑
  • cimilind
  • cimilindu‑
singular plural
  • cimilește
  • cimiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cimilesc
(să)
  • cimilesc
  • cimileam
  • cimilii
  • cimilisem
a II-a (tu)
  • cimilești
(să)
  • cimilești
  • cimileai
  • cimiliși
  • cimiliseși
a III-a (el, ea)
  • cimilește
(să)
  • cimilească
  • cimilea
  • cimili
  • cimilise
plural I (noi)
  • cimilim
(să)
  • cimilim
  • cimileam
  • cimilirăm
  • cimiliserăm
  • cimilisem
a II-a (voi)
  • cimiliți
(să)
  • cimiliți
  • cimileați
  • cimilirăți
  • cimiliserăți
  • cimiliseți
a III-a (ei, ele)
  • cimilesc
(să)
  • cimilească
  • cimileau
  • cimili
  • cimiliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumeli
  • ciumelire
  • ciumelit
  • ciumelitu‑
  • ciumelind
  • ciumelindu‑
singular plural
  • ciumelește
  • ciumeliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumelesc
(să)
  • ciumelesc
  • ciumeleam
  • ciumelii
  • ciumelisem
a II-a (tu)
  • ciumelești
(să)
  • ciumelești
  • ciumeleai
  • ciumeliși
  • ciumeliseși
a III-a (el, ea)
  • ciumelește
(să)
  • ciumelească
  • ciumelea
  • ciumeli
  • ciumelise
plural I (noi)
  • ciumelim
(să)
  • ciumelim
  • ciumeleam
  • ciumelirăm
  • ciumeliserăm
  • ciumelisem
a II-a (voi)
  • ciumeliți
(să)
  • ciumeliți
  • ciumeleați
  • ciumelirăți
  • ciumeliserăți
  • ciumeliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumelesc
(să)
  • ciumelească
  • ciumeleau
  • ciumeli
  • ciumeliseră
cinili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cinghili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cimili, cimilescverb

  • 1. regional A spune, a face sau a interpreta cimilituri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și el cum ședea, Astfeli cimilea Copiilor săi... MARIAN, S. 321. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Sufletul se cimilește așa: Am o căsuță, și-n căsuță am o porumbiță; dac-a zbura porumbița, ce mi-i bună lădița? ȘEZ. III 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.