2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciumărea sf [At: DAMÉ, T. 185 / V: ~re / Pl: ~ele / E: ciumar + -ea] (Bot) Plantă din familia leguminoaselor, cu flori liliachii, care crește în lunci, livezi, fânețe și crânguri Si: iarba-ciumei, scrântitoare, ciumar, ciumare2 (Galega officinalis).

CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis).Cf. ciumă.

CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis).Cf. ciumă.

CIUMĂREÁ ~éle f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă

ciumăreà f. iarba ciumei (Galega).

cĭumăreá f., pl. ele (cp. cu ung. [d. rom.] csomor și csomorika, niște plante). Scrîntitoare.

ciumări vr [At: LM / Pzi: ~resc / E: cf vsl чемер] (Reg) 1 A se acri. 2 A se mânia. 3 A se supăra.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle

ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUMĂREÁ s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.

CIUMĂREA s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrîntitoare, iarba-ciumei.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.

GALEGA L., CIUMĂREA, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa și Asia, specii, erbacee, perene, glabre. Tulpini erecte, adesea flexuoase. Pe rădăcini se află nodozități (provenite din conviețuirea cu bacteriile). Frunze alterne, penat-compuse, cu foliole lanceolate, scurt-pețiolate, prevăzute cu stipele. Flori hermafrodite (stamine monodelfe, înveliș floral dublu, caliciul cu foliole, 5 petale dintre care una mai mare – vexil – mai mult sau mai puțin albastră) cu pediceli scurți, mai mult sau mai puțin pendente, albe, în raceme axilare și terminale, erecte. Fruct, păstaie liniară, subțire.

Intrare: ciumărea
ciumărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciumărea
  • ciumăreaua
plural
  • ciumărele
  • ciumărelele
genitiv-dativ singular
  • ciumărele
  • ciumărelei
plural
  • ciumărele
  • ciumărelelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciumări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciumări
  • ciumărire
  • ciumărit
  • ciumăritu‑
  • ciumărind
  • ciumărindu‑
singular plural
  • ciumărește
  • ciumăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciumăresc
(să)
  • ciumăresc
  • ciumăream
  • ciumării
  • ciumărisem
a II-a (tu)
  • ciumărești
(să)
  • ciumărești
  • ciumăreai
  • ciumăriși
  • ciumăriseși
a III-a (el, ea)
  • ciumărește
(să)
  • ciumărească
  • ciumărea
  • ciumări
  • ciumărise
plural I (noi)
  • ciumărim
(să)
  • ciumărim
  • ciumăream
  • ciumărirăm
  • ciumăriserăm
  • ciumărisem
a II-a (voi)
  • ciumăriți
(să)
  • ciumăriți
  • ciumăreați
  • ciumărirăți
  • ciumăriserăți
  • ciumăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ciumăresc
(să)
  • ciumărească
  • ciumăreau
  • ciumări
  • ciumăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciumărea Galega

  • 1. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: iarba-ciumei scrântitoare

etimologie:

  • cf. ciumă
    surse: DEX '98 DEX '09