2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUFULÍT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine, zbârlit. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine, zbârlit. – V. ciufuli.

CIUFULÍT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine, zbârlit. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine, zbârlit. – V. ciufuli.

ciufulít, ~ă [At: DICȚ. / Pl: ~iți, ~e / E: ciufuli] 1 (D. păr sau pene etc.) Care este în dezordine Si: zbârlit. 2 (D. cap, pex, d. oameni sau animale) Care are părul dezordonat Si: zbârlit.

CIUFULÍT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Zbîrlit, încurcat, în dezordine. Cînd s-a dezmeticit ș-a văzut pe mama Stanca la capul ei... cu părul alb și ciufulit... a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni sau animale) Cu părul în dezordine. S-au ivit la garduri cîteva capete mînioase, ciufulite, cu ochi holbați. PAS, Z. I 59. Un stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși. MARIAN, O. II 325.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. A zbârli părul sau barba cuiva. ♦ A trage de păr pe cineva; p. ext. a bate pe cineva (trăgându-l de păr). – Din ciuf.

ciufuli vt [At: MARIAN, O. I, 232 / Pzi: ~lésc / E: ciuf] 1 A zbârli părul sau barba cuiva. 2 A trage de păr pe cineva. 3 (Pex) A bate pe cineva (trăgându-l de păr). 4 A ciufului.

CIUFULÍ, ciufulesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la păr sau barbă) A pune în dezordine, a zbîrli. Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194. ◊ A trage de păr. Leanca a ciufulit-o și i-a tras o palmă. PAS, Z. I 185. 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior. Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293. Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.

A CIUFULÍ ~ésc tranz. 1) (părul) A face vâlvoi; a zbârli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a zbârli. 3) rar (persoane) A bate trăgând de păr; a părui; a flocăi. /Din ciuf

ciufulì v. 1. a trage de ciuf sau de păr; 2. a se lua de păr, a se încăiera; 3. Tr. (Mold. ciufuluì) a-și bate joc, a batjocori: vreme-i să ne ciufulim POP.

cĭufulésc v. tr. (ung. csúfúlni, a se urîți, d. csúf, urît; csúfolni, a lua în rîs. V. cĭuf 3). Zbîrlesc, stric peptănătura. Fam. Trag de păr, tîrnîĭ. V. refl. Te-aĭ cĭufulit, ți s’a cĭufulit păru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciufulí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 să ciufuleáscă

ciufulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciufulésc, imperf. 3 sg. ciufuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciufuleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUFULÍT adj. deranjat, neîngrijit, vâlvoi, zbârlit, (livr.) hirsut, (pop. și fam.) burzuluit, (înv. și reg.) străflocat, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiat, vâlvoiat, zbârlog, zborșit, (Mold. și Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. și sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. și depr.) nețesălat. (Cu părul ~.)

CIUFULIT adj. deranjat, neîngrijit, vîlvoi, zbîrlit, (livr.) hirsut, (pop. și fam.) burzuluit, (înv. și reg.) străflocat, (reg.) borz, borzos, buhos, buhuiat, vîlvoiat, zbîrlog. zborșit, (Mold. și Bucov.) dupuros, (vestul Transilv.) sperlă, (Ban. și sud-vestul Transilv.) sperlit, (fam. și depr.) nețesălat. (Cu părul ~.)

CIUFULÍ vb. 1. a (se) zbârli, (pop. și fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)

CIUFULÍ vb. v. batjocori, ridiculiza, zeflemisi.

ciufuli vb. v. BATJOCORI. RIDICULIZA. ZEFLEMISI.

CIUFULI vb. 1. a (se) zbîrli, (pop. si fam.) a (se) burzului, a (se) zborși, (Ban., prin Transilv. și Olt.) a (se) sperli. (I s-a ~ părul.) 2. a (se) părui. (S-au ~ bine.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciufulít, -ă, ciufuliți, -te, adj. – (reg.) 1. Cu părul vâlvoi; borzoș. 2. Batjocorit. 3. Poreclit. – Din ciufuli.

ciufulí, ciufulesc, vb. tranz., refl. – (reg.) 1. A se părui. 2. A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria, 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” (DEX, MDA).

ciufulí, ciufulesc, vb. intranz. – A batjocori; a face pe cineva ridicol: „Că tare mult o ciufulit pă tăte fetele” (Memoria 2001: 14). – Din ciuf „smoc de păr” > ciufuli „a se părui”, contaminat cu magh. csúfolni „a ridiculiza, a înșela”.

arată toate definițiile

Intrare: ciufulit
ciufulit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufulit
  • ciufulitul
  • ciufulitu‑
  • ciufuli
  • ciufulita
plural
  • ciufuliți
  • ciufuliții
  • ciufulite
  • ciufulitele
genitiv-dativ singular
  • ciufulit
  • ciufulitului
  • ciufulite
  • ciufulitei
plural
  • ciufuliți
  • ciufuliților
  • ciufulite
  • ciufulitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ciufuli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciufuli
  • ciufulire
  • ciufulit
  • ciufulitu‑
  • ciufulind
  • ciufulindu‑
singular plural
  • ciufulește
  • ciufuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciufulesc
(să)
  • ciufulesc
  • ciufuleam
  • ciufulii
  • ciufulisem
a II-a (tu)
  • ciufulești
(să)
  • ciufulești
  • ciufuleai
  • ciufuliși
  • ciufuliseși
a III-a (el, ea)
  • ciufulește
(să)
  • ciufulească
  • ciufulea
  • ciufuli
  • ciufulise
plural I (noi)
  • ciufulim
(să)
  • ciufulim
  • ciufuleam
  • ciufulirăm
  • ciufuliserăm
  • ciufulisem
a II-a (voi)
  • ciufuliți
(să)
  • ciufuliți
  • ciufuleați
  • ciufulirăți
  • ciufuliserăți
  • ciufuliseți
a III-a (ei, ele)
  • ciufulesc
(să)
  • ciufulească
  • ciufuleau
  • ciufuli
  • ciufuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciufulit

  • 1. (Despre păr, pene etc.) Care este în dezordine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârlit încurcat (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd s-a dezmeticit ș-a văzut pe mama Stanca la capul ei... cu părul alb și ciufulit... a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre cap, prin extensiune despre oameni sau animale) Care are părul în dezordine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârlit attach_file 2 exemple
      exemple
      • S-au ivit la garduri cîteva capete mînioase, ciufulite, cu ochi holbați. PAS, Z. I 59.
        surse: DLRLC
      • Un stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși. MARIAN, O. II 325.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ciufuli
    surse: DEX '98 DEX '09

ciufuli

  • 1. A zbârli părul sau barba cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: zbârli attach_file un exemplu
    exemple
    • Dau fuga la gavanoșelul cu pomadă, vîr degetele în el, întind în palmă unsoarea și-mi ciufulesc, îmi ridic vîlvoi într-o clipă tot părul din cap. SADOVEANU, M. 194.
      surse: DLRLC
  • 2. A-și bate joc de cineva, a lua peste picior.
    exemple
    • Nu trebuie să ne lăsăm... să lăsăm legea ciufulită. CAMILAR, N. II 293.
      surse: DLRLC
    • Oamenii de pe-aici... întocmesc și ei obști. Nu vă lăsați ciufuliți! CAMILAR, T. 42.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciuf
    surse: DEX '09 DEX '98