CIUFULIT, -Ă, ciufuliți, -te, adj. (Despre păr, pene etc.) Zbîrlit, încurcat, în dezordine. Cînd s-a dezmeticit ș-a văzut pe mama Stanca la capul ei... cu părul alb și ciufulit... a început s-o sărute. DELAVRANCEA, S. 12. ♦ (Despre cap, p. ext. despre oameni sau animale) Cu părul în dezordine. S-au ivit la garduri cîteva capete mînioase, ciufulite, cu ochi holbați. PAS, Z. I 59. Un stîrc jerpelit, ciufulit, golaș, șchiop și chior ieși. MARIAN, O. II 325.