15 definiții pentru ciuciulete

ciuciuléte [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciulé~, ciuré~, ciuleán / Pl: ~éți / E: ns cf ciuciuli] 1 sm (Reg) Obiect mototolit. 2 sm (Reg; mpl) Picături (abundente) de transpirație. 3 sm (Reg) Bucată de hârtie (sau cârpă) făcută sul. 4 sm (Reg) Știulete de porumb. 5-6 av (Pfm; îe) A (se) face (sau a fi ud) ~ A (se) uda (sau a fi ud) până la piele. 7 sm (Reg) Ciupercă comestibilă, cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta) Si: pup, zbârciog. 8 sm Burete galben (Cantharellus cibarius). 9 sm (Șîc ~-de-iarbă) Cocârle (Marasmius scorodonius). 10 sm (Îc) ~-nebun Planta Agaricus fascicularis Huds. 11 sm (Îc) ~leți-rămuroși Ciupercă comestibilă din familia clavariacee Si: burete-de-conopide, creasta-cocoșului, meloșel, rămurele, togmăgel.

CIUCIULÉTE, (1) ciuciuleți, s. m. 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele. – Cf. ciuciuli.

CIUCIULÉTE, (1) ciuciuleți, s. m. 1. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta). 2. (Adverbial, în expr.) A (se) face (sau a fi ud) ciuciulete = a (se) uda (sau a fi ud) până la piele. – Cf. ciuciuli.

CIUCIULÉTE, ciuciuleți, s. m. 1. Boț, cocoloș (de dimensiuni mici). Frecai după legea artei palmă de palmă, iar mămăliga lipită de ele căzu cernindu-se în ciuciuleți uscați și mici. HOGAȘ, M. N. 84. 2.(Adverbial, în expr.) A face (sau a fi ud) ciuciulete = a uda leoarcă (sau a fi ud pînă la piele). Păcat de ei... o să-i facă ploaia ciuciulete. GALACTION, O. I 78. 3. (Popular) Un fel de ciupercă comestibilă cu pălăria zbîrcită (Morchella esculenta); zbîrciog. Am un ciuciulete, Șade la perete (Țestul). PĂSCULESCU, L. P. 101. Sub părete Ciuchdete, Cu mustăți În toate părți (Stupul). GOROVEI, C. 360.

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți

CIUCIULÉTE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbârciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. v. leoarcă.

CIUCIULÉTE ~ți m. 1) Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită și cu piciorul alburiu, gol înăuntru; zbârciog. 2) Bucată (nu prea mare) sferică dintr-un material; cocoloș. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarcă. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete

ciuciulete m. ciupercă comestibilă, gălbuie, având un miros slab dar plăcut (Morchella escalenta). [Origină necunoscută].

cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele [!] (așa în cît [!] haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél.

ciuciulețí [At: DA / V: ~lițí / Pzi: ~țésc / E: ciuciuleț] (Reg) 1-4 vtr A (se) ciuciuli1 (1-4). 5 vt A lipi pereții unei case cu lut frământat cu paie.

CIUCIULÉȚI s. pl. v. cocârlă.

zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura'n creț). V. hrib și rîșcov.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIUCIULÉTE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbîrciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. leoarcă, (reg.) líșteav, (Mold. si Bucov.) bleáșcă. (S-a întors ~.)

ciuciuléți s. pl. v. COCÎRLĂ.

Intrare: ciuciulete
ciuciulete substantiv masculin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciuciulete ciuciuletele
plural ciuciuleți ciuciuleții
genitiv-dativ singular ciuciulete ciuciuletelui
plural ciuciuleți ciuciuleților
vocativ singular
plural