ciuciuleți [At: DA / V: ~liți / Pzi: ~țesc / E: ciuciuleț] (Reg) 1-4 vtr A (se) ciuciuli¹ (1-4). 5 vt A lipi pereții unei case cu lut frământat cu paie.

ciuciuléte [At: ȘEZ. V, 164 / V: ciulé~, ciuré~, ciuleán / Pl: ~eți / E: ns cf ciuciuli] 1 sm (Reg) Obiect mototolit. 2 sm (Reg; mpl) Picături (abundente) de transpirație. 3 sm (Reg) Bucată de hârtie (sau cârpă) făcută sul. 4 sm (Reg) Știulete de porumb. 5-6 av (Pfm; îe) A (se) face (sau a fi ud) ~ A (se) uda (sau a fi ud) până la piele. 7 sm (Reg) Ciupercă comestibilă, cu pălăria zbârcită, gălbuie sau brună-roșcată, cu piciorul cilindric, alb și gol în interior (Morchella esculenta) Si: pup, zbârciog. 8 sm Burete galben (Cantharellus cibarius). 9 sm (Șîc ~-de-iarbă) Cocârle (Marasmius scorodonius). 10 sm (Îc) ~-nebun Planta Agaricus fascicularis Huds. 11 sm (Îc) ~leți-rămuroși Ciupercă comestibilă din familia clavariacee Si: burete-de-conopide, creasta-cocoșului, meloșel, rămurele, togmăgel.

ciuciuléț sm [At: LM / V: ciuréț / Pl: ~i, ~e / E: ciuciuli + -eț] (Reg) 1-7 Ciuciulete (1-6, 9).

CIUCIULÉTE, ciuciuleți, s. m. 1. Boț, cocoloș (de dimensiuni mici). Frecai după legea artei palmă de palmă, iar mămăliga lipită de ele căzu cernindu-se în ciuciuleți uscați și mici. HOGAȘ, M. N. 84. 2.(Adverbial, în expr.) A face (sau a fi ud) ciuciulete = a uda leoarcă (sau a fi ud pînă la piele). Păcat de ei... o să-i facă ploaia ciuciulete. GALACTION, O. I 78. 3. (Popular) Un fel de ciupercă comestibilă cu pălăria zbîrcită (Morchella esculenta); zbîrciog. Am un ciuciulete, Șade la perete (Țestul). PĂSCULESCU, L. P. 101. Sub părete Ciuchdete, Cu mustăți În toate părți (Stupul). GOROVEI, C. 360.

CIUCIULÉTE ~ți m. 1) Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită și cu piciorul alburiu, gol înăuntru; zbârciog. 2) Bucată (nu prea mare) sferică dintr-un material; cocoloș. ◊ Ud ~ ud complet; ud leoarcă. [Sil. ciu-ciu-] /a se ciuciuli + suf. ~ete

ciuciulete m. ciupercă comestibilă, gălbuie, având un miros slab dar plăcut (Morchella escalenta). [Origină necunoscută].

cĭucĭuléte m. (cp. cu ung. csucs, vîrf, și bg. čučulka, moț. V. cĭurcĭulit). Munt. Trans. Zbîrcĭog. Un fel de prăjitură de făină. Cucuruz, fructu braduluĭ. Adv. Ud cĭucĭulete, ud leoarcă, ud pînă la pele (așa în cît haĭnele să stea lipite de trup ca cum ar fi o frunză cĭucĭulită saŭ ca solziĭ pe cucuruzu braduluĭ). – În Arg. ud cĭurcĭumél.

cĭucĭulețésc (mă) v. refl. (d. cĭucĭulete). Mold. Mă cĭucĭulesc.

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți

ciuciuléte s. m., pl. ciuciuléți

CIUCIULÉȚI s. pl. v. cocârlă.

ciuciuleți s. pl. v. COCÎRLĂ.

CIUCIULÉTE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbârciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. v. leoarcă.

CIUCIULETE s., adj. invar., adv. 1. s. (BOT.; Morchella esculenta) zbîrciog, (reg.) pup. 2. adj. invar., adv. leoarcă, (reg.) lișteav, (Mold. si Bucov.) bleașcă. (S-a întors ~.)