ciuciu [At: REV. CRIT. III, 93 / E: ciuci⁴] 1 av (Reg) Pe vine. 2 av (Reg) Ghemuit. 3-4 sn (Pfm) Gest făcut cu degetul mare pus între degetul arătător și cel mijlociu în semn de (dispreț sau) sfidare. 5 sn (Pfm; îe) Îți dau ~ Nu-ți dau nimic. 6 sn (Arg) Penis.

ciuci² sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ / E: nct] (Reg) Crap mic.

ciuci³ smp [At: VICIU, GL. / E: nct] (Reg)l Tăieței. 2 Mâncare din tăieței.

CIUCI, ciuci, s. m. (Reg.) Crap mic.

ciuciu(lean) m. crap mai mic de 30 cm. [Cf. ciuciulete].

ciuci s. m. – (Arg.) Penis, membru viril. Țig. čuči „țîță”, care nu apare cu sensul din rom. (Graur, 140; Juilland 163), cf. țig. sp. chuchai „țîță” (Besses 65). Nu știm dacă este același cuvînt ciuci, s. m. (crăpcean).

ciuciu s.m. (reg.) pui de crap (mai mic decât ciortanul); ciuciulean.

ciuci¹ s.m. pl. (reg.) tăiței.

ciuci² s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire.

CIUCIU (cf. Pașca, p. 208). 1. – mold. (Ștef); – ard., 1722 (Paș); – hațegan, 1758 (Hat); – olt. (AO XVI 369); mold. și olt. (Sur V; Sd VI 475). 2. Ciuciueni și Ciuciuleni ss. (Sur XI). 3. Ciucioi, Ioan (AO XIV 101). 4. Ciuciulă, V. din Ceraș (BCI XII 141). 5. Ciuciulei (17 B IV 507). 6. Ciucea (v. Ciuc 6) > Ciuceanu fam. 7. Cf. Ciuciuma (Dm).

ciuciu I pron. neg. nimic. II adv. deloc. III s. invar. (înv.) penis.