ciuciu [At: REV. CRIT. III, 93 / E: ciuci⁴] 1 av (Reg) Pe vine. 2 av (Reg) Ghemuit. 3-4 sn (Pfm) Gest făcut cu degetul mare pus între degetul arătător și cel mijlociu în semn de (dispreț sau) sfidare. 5 sn (Pfm; îe) Îți dau ~ Nu-ți dau nimic. 6 sn (Arg) Penis.

CIUCIU (cf. Pașca, p. 208). 1. – mold. (Ștef); – ard., 1722 (Paș); – hațegan, 1758 (Hat); – olt. (AO XVI 369); mold. și olt. (Sur V; Sd VI 475). 2. Ciuciueni și Ciuciuleni ss. (Sur XI). 3. Ciucioi, Ioan (AO XIV 101). 4. Ciuciulă, V. din Ceraș (BCI XII 141). 5. Ciuciulei (17 B IV 507). 6. Ciucea (v. Ciuc 6) > Ciuceanu fam. 7. Cf. Ciuciuma (Dm).