8 definiții pentru „ciubucciu”   declinări

CIUBUCCÍU, ciubuccii, s. m. Slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul (1) domnului sau al boierilor. – Din tc. çubukçu.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUBUCCÍU, ciubuccii, s. m. Slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul (1) domnului sau al boierilor. – Din tc. çubukçu.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de hai | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUBUCCÍU, ciubuccii, s. m. (Învechit) Slujitor care avea însărcinarea să curețe, să umple și să aprindă ciubucele boierilor. De Marenne înlătură ciubucul cu imame de chilimbar pe care i-l înfățișa ciubucciul. SADOVEANU, Z. C. 278. – Variantă: ciubucgíu (TEODORESCU, P. P. 677) s. m.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

ciubuccíu s. m., art. ciubuccíul; pl. ciubuccíi, art. ciubuccíii (-ci-ii)

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ciubuccíu s. m., art. ciubuccíul; pl. ciubuccíi, art. ciubuccíii

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CIUBUCCÍU ~i m. Slujitor care avea însărcinarea să umple și să aprindă ciubucul domnului sau al boierilor. /<turc. çubukçu

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ciubucciu m. odinioară: 1. slugă domnească, însărcinată a umplea și a aprinde ciubucul lui Vodă: ciubucciu și trimetea, la seraiu că mi-l chema POP.; 2. slugă boierească având aceeaș sarcină: voiu să te învăț meseria de ciubucciu, cu care te a cinstit stăpânul FIL. [Turc. ČUBUKČU].

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

cĭubuccíŭ m. (turc. čubukču). Vechĭ. Servitoru care îngrijea de tutun și de cĭubuce la domn și la boĭerĭ. Negustor de cĭubuce.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink