‡ CIUBUCCIU sm. 1 ⊕ Cel ce face ciubuce de fumat ¶ 2 Slugă domnească sau boierească însărcinată a umplea și a aprinde ciubucul Domnului sau al stăpînului: să mi-l faci deocamdată ~ (FIL.); la Curtea domnească, unde erau mai mulți ciubuccii, seful acestora se numea ciubucci-bașa: bărbatu-meu cel dintîiu era ciubucc-bașa la Caragea (ALECS.) [tc.].