7 definiții pentru ciubucărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciubucăríe sf [At: JIPESCU, O. 70 / Pl: ~ii / E: ciubuc + -ărie] 1 (Rar) Totalitate a ciubucelor (9) care decorează o construcție. 2 (Înv) Fabrică de ciubuce (3). 3 (Înv) Prăvălie de ciubuce (3). 4 (Pfm) Îndeletnicire a ciubucarului (4) Si: (pfm) ciubuceală (2). 5 (Rar) Bacșiș.

CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.

CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. (Rar; cu sens colectiv) Totalitatea ciubucelor (2) care decorează o construcție, un zid etc. – Ciubuc + suf. -ărie.

CIUBUCĂRÍE, ciubucării, s. f. 1. (Cu sens colectiv, rar) Totalitatea ciubucelor (2) care împodobesc o zidărie, o mobilă etc. Geamurile, cercevelele, ciubucăria... dovedeau că acolo era locuința unor oameni mai de seamă. DELAVRANCEA, S. 108. 2. (Familiar) Șperț, ciubuc (3).

ciubucărie f. ciubucele unei case.

cĭubucăríe f. Totalitatea cĭubucelor de pe zidurĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciubucăríe (rar) s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile

ciubucăríe s. f., art. ciubucăría, g.-d. art. ciubucăríei; pl. ciubucăríi, art. ciubucăríile

Intrare: ciubucărie
ciubucărie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciubucărie
  • ciubucăria
plural
  • ciubucării
  • ciubucăriile
genitiv-dativ singular
  • ciubucării
  • ciubucăriei
plural
  • ciubucării
  • ciubucăriilor
vocativ singular
plural

ciubucărie

etimologie:

  • Ciubuc + sufix -ărie.
    surse: DEX '98 DEX '09