CIUBUCĂRIE, ciubucării, s. f. 1. (Cu sens colectiv, rar) Totalitatea ciubucelor (2) care împodobesc o zidărie, o mobilă etc. Geamurile, cercevelele, ciubucăria... dovedeau că acolo era locuința unor oameni mai de seamă. DELAVRANCEA, S. 108. 2. (Familiar) Șperț, ciubuc (3).