citarea sf [At: (a. 1787) URICARIUL XV, 347 / V: ~riu sn, ~rie, cetarie sf / Pl: ~ele / E: tc çetarè^[1]] (Înv) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anterie.

* CITAREA, CITARIE sf. Stofă orientală din care se făceau odinioară anteriele: se înfățișa în antereul de citarea, cu scripca așezată la gît (GN.); anteriile erau de ghermesit, de citarie (I.-GH.) [tc.].

CITAREA s. f. (Învechit) Un fel de stofă fini vărgată. Cît îi șade de frumos Cu șalvari de merinos... Cu-anteriu de citarea. ALECSANDRI, T. 81.

CITAREA s. f. (Înv.) Un fel de stofă fină, vărgată. – Tc. çetare.

citareà f. stofă din care se făceau mai ales anterie: cu anteriu de citarea AL. [Turc. ČETARÈ].

citareá f., pl. ele (turc. čitaré, -rí și četáré, -ri. Vechĭ. Un fel de alagea din care se făceaŭ anterie. – Și citarie, f.

cetarie sf vz citarea

citare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 182 / Pl: ~tări / E: cita] 1-4 Citație (1-4). 5 (Îs) Semnele citării Ghilimele.

citarie sf vz citarea

citariu sn vz citarea

țitare^[1] sf vz citare

CITARE, citări, s. f. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. 1. Reproducerea unui pasaj dintr-o scriere. ◊ Semnele citării = ghilimele. 2. Anunț oficial, în scris, pentru a chema pe cineva în fața unei instanțe judecătorești sau în fața unei autorități. Tribunalul popular judecă cererea cu citarea celor interesați.

CITARE, citări, s. f. 1. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ♦ Semnele citării = ghilimele. 2. Citație (1).

CITARE s.f. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. [Pl. -tări. / < cita].

citarea (înv.) s. f., art. citareaua, g.-d. art. citarelei

citarea (înv.) s. f., art. citareaua, g.-d. art. citarelei

citarea s. f., art. citareaua, g.-d. art. citarelei

citare (acțiunea de a cita) s. f., g.-d. art. citării; pl. citări (și: semnele citării)

citare s. f., g.-d. art. citării; pl. citări

citare s. f., g.-d. art. citării; pl. citări

SEMNELE CITĂRII s. n. + s. f. (cf. lat. signum + citare < cita < fr. citer, lat. citare): v. ghilimele.

CITARE s. 1. v. semnalare. 2. v. reproducere. 3. (JUR.) chemare, citație, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.)

CITARE s. 1. amintire, indicare, menționare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. redare, reproducere. (~ întocmai a unui text.) 3. (JUR.) chemare, citație, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.)