12 definiții pentru ciroză

ciróză sf [At: DEX2 / Pl: ~ze / E: fr cirrhose] Boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulțirea anormală a țesutului conjunctiv și prin distrugerea treptată a celulelor hepatice.

CIRÓZĂ, ciroze, s. f. Inflamație cronică degenerativă manifestată prin atrofierea țesutului parenchimatos al unui organ și înlocuirea lui cu țesut conjunctiv fibros, ducând la pierderea capacității funcționale a organului respectiv. ◊ Ciroză hepatică = boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulțirea anormală a țesutului conjunctiv și prin distrugerea treptată a celulelor hepatice. – Din fr. cirrhose.

CIRÓZĂ, ciroze, s. f. Boală cronică a ficatului, caracterizată prin înmulțirea anormală a țesutului conjunctiv și prin distrugerea treptată a celulelor hepatice. – Din fr. cirrhose.

CIRÓZĂ, ciroze, s. f. Boală a ficatului caracterizată prin hipertrofia țesutului conjunctiv și distrugerea celulelor.

ciróză s. f., g.-d. art. cirózei; pl. ciróze

ciróză s. f., g.-d. art. cirózei; pl. ciróze

CIRÓZĂ s.f. Boală cronică de ficat, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. [< fr. cirrhose, cf. gr. kirrhos – roșcat].

CIRÓZĂ s. f. boală cronică a ficatului, caracterizată prin apariția unor granulații conjunctive dense în țesutul acestui organ și prin distrugerea celulelor hepatice. (< fr. cirrhose)

CIRÓZĂ ~e f. Stare patologică constând în distrugerea celulelor funcționale ale unor organe (ficat, plămâni, rinichi) și înlocuirea acestora cu un țesut conjunctiv. ~ biliară. ~ infecțioasă. [G.-D. cirozei] /<fr. cirrhose

CIROZĂ HÍDRICĂ s. v. hidropizie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} kirrhos „galben-roșcat”) s. f. (MED.) Inflamație cronică degenerativă manifestată prin atrofierea țesutului parenchimatos al unui organ (ficat, splină, glande endocrine etc.) și înlocuirea lui cu țesut conjunctiv fibros avînd ca rezultat pierderea progresivă a capacității funcționale a organului respectiv. ◊ C. hepatică = boală cronică a ficatului, caracterizată prin distrugerea treptată a celulelor hepatice și înmulțirea exagerată a țesutului conjunctiv intrahepatic, cu alterarea funcțiilor ficatului, precum și a circulației intrahepatice a sîngelui și a bilei. Cauzele frecvente ale c.h. sînt: hepatita epidemică, alcoolismul și malaria.

CIROZĂ HÍDRICĂ s. (MED.) hidropizie, (pop.) drópică.

Intrare: ciroză
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciro ciroza
plural ciroze cirozele
genitiv-dativ singular ciroze cirozei
plural ciroze cirozelor
vocativ singular
plural