2 intrări

14 definiții

ciritéi smn vz ceretei

ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).

ciritei m. pl. tufiș (lit. tufă de ceri): printre ciritei de brad CR. [V. cer, arbore].

ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.

ciritél sm, sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I / V: (reg) ceretéi, ceret~, ceritéi, ~cer~, ~éi, ~retéi, ciritís / Pl: ~ (m), ~éie (n) / E: ucr (o)чepeт] (Mol) 1 (Îf ~ei) Tufiș. 2 (Lpl; îf ceretei) Copăcei din desișul pădurilor Si: ciritiș (2). 3 (Lpl; îaf) Pomișori mici și spinoși. 4 (Spc; lpl; îf ciritei) Măceși pitici. 5 (Mpl; îf cirit~, ceri~) Desiș. 6 (Buc; spc) Arbore cu coroană bogată. 7 Arbust. 8 (Bot; Buc) Cununiță (Spiraea ulmifolia).

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Reg.) Tufiș de copăcei; (la pl.) copăcei care formează un desiș (în pădure). – Et. nec.

CIRITÉL, ciritei, s. m. (Mai ales la pl.) 1. Tufiș de copăcei. Ne încurcăm printre ciritei de brad. CREANGĂ, A. 30. Mă lăsai pe plai de-o parte... Sub frunziș de dritei, Unde trec turme de miei. ALECSANDRI, P. P. 257. Frunză verde stejărel, Ici în vale-n ciritel S-a ivit un voinicel. ȘEZ. I 10. 2. Arbust mic din familia rozaceelor (Spiraea ulmifolia); cununiță. Și mi se juca Sub un ciritel Un mic iepurel. MARIAN, S. 235. – Variantă: ciretél (SBIERA, P. 10) s. m.

ciritél (reg.) s. m., pl. ciritéi, art. ciritéii

ciritél s. m., pl. ciritéi

CIRITÉL s. v. cununiță.

CIRITÉL ~i m. 1) Desiș de arbuști sau de copaci. 2) la pl. Arbuști sau copaci care alcătuiesc un desiș. /ceret + suf. ~el

ciritél m., pl. (cp. cu ceret și cu ung. cserje, tufă). Nord. Tufă, tufiș.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: ciritel
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciritel ciritelul
plural ciritei ciriteii
genitiv-dativ singular ciritel ciritelului
plural ciritei ciriteilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciritei
ciritei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciritei ciriteiul
plural ciritei ciriteii
genitiv-dativ singular ciritei ciriteiului
plural ciritei ciriteilor
vocativ singular
plural
ciritei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciritei ciriteiul
plural ciriteiuri ciriteiurile
genitiv-dativ singular ciritei ciriteiului
plural ciriteiuri ciriteiurilor
vocativ singular
plural
ciritei
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciritei ciriteiul
plural ciriteie ciriteiele
genitiv-dativ singular ciritei ciriteiului
plural ciriteie ciriteielor
vocativ singular
plural