4 definiții pentru ciritei


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciritéi smn vz ceretei

ciritei m. pl. tufiș (lit. tufă de ceri): printre ciritei de brad CR. [V. cer, arbore].

ciritéĭ și (vechĭ) ceretéĭ n., pl. urĭ și eĭe (V. ciritel). Secĭ, desiș, tufăriș. – În nord și ciritiș. V. rădĭ și sihlă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR).

Intrare: ciritei
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciritei
  • ciriteiul
  • ciriteiu‑
plural
  • ciritei
  • ciriteii
genitiv-dativ singular
  • ciritei
  • ciriteiului
plural
  • ciritei
  • ciriteilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciritei
  • ciriteiul
  • ciriteiu‑
plural
  • ciriteiuri
  • ciriteiurile
genitiv-dativ singular
  • ciritei
  • ciriteiului
plural
  • ciriteiuri
  • ciriteiurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciritei
  • ciriteiul
  • ciriteiu‑
plural
  • ciriteie
  • ciriteiele
genitiv-dativ singular
  • ciritei
  • ciriteiului
plural
  • ciriteie
  • ciriteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)