2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cirenáic, ~ă [At: DEX2 / P: ~na-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cyrénaïque] 1 a (Îs) Școală ~ Curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2 sm Adept al școlii cirenaice (1).

CIRENÁIC, -Ă, cirenaici. -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filosofic din Grecia antică ce preconiza cultivarea plăcerilor drept scop al vieții. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.

CIRENÁIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.

CIRENÁIC, -Ă adj. Școală cirenaică = școală filozofică întemeiată de Aristip la Cirene, ai cărei adepți proclamau ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. // s.m. Adept al acestei școli. [Pron. -na-ic. / < fr. cyrénaïque < Cyrene – colonie grecească din Africa de nord].

CIRENÁIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. II. s. m. pl. adepți ai școlii cirenaice. (< fr. cyrénaïque)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cirenáic (-na-ic) s. m., pl. cirenáici

cirenáic s. m. (sil. -na-ic), pl. cirenáici


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIRENÁICII (< fr., lat.) s. m. pl. Adepții școlii filozofice socratice din Grecia antică (școala Cirenaică); întemeiată de Aristip din Cirene în sec. 4 î. Hr., care preconiza, în planul etic, cultivarea rațională a plăcerilor (hedonismul) drept scop al vieții.

Intrare: cirenaic (adj.)
cirenaic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -na-ic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicul
  • cirenaicu‑
  • cirenaică
  • cirenaica
plural
  • cirenaici
  • cirenaicii
  • cirenaice
  • cirenaicele
genitiv-dativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicului
  • cirenaice
  • cirenaicei
plural
  • cirenaici
  • cirenaicilor
  • cirenaice
  • cirenaicelor
vocativ singular
plural
Intrare: cirenaic (s.m.)
cirenaic2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -na-ic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicul
  • cirenaicu‑
plural
  • cirenaici
  • cirenaicii
genitiv-dativ singular
  • cirenaic
  • cirenaicului
plural
  • cirenaici
  • cirenaicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cirenaic (adj.)

  • 1. (în) sintagmă Școala cirenaică = curent filosofic din Grecia antică ce preconiza cultivarea plăcerilor drept scop al vieții.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

cirenaic (s.m.)

  • 1. Adept al școlii cirenaice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: