8 definiții pentru circumvalațiune circumvalație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumvalațiune sf [At: GHICA, S, 563 / Pl: ~ni / E: ns cf fr circonvallation, lat circumvallare] Întăritură (provizorie) făcută în jurul unui oraș, al unei tabere.

CIRCUMVALAȚIÚNE, circumvalațiuni, s. f. Întăritură (provizorie) făcută împrejurul unui oraș, unei tabere etc. Domnul inginer este invitat să continue traseul înainte pînă la obor, ca să se completeze o linie de circumvalațiune împrejurul orașului. GHICA, S. 563. – Pronunțat: -ți-u-.

CIRCUMVALAȚIÚNE s.f. v. circumvalație.

CIRCUMVALAȚIÚNE s. f. 1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc. 2. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. (< fr. circonvallation)

*circumvalațiúne f. (lat. circumvallátio, -ónis, d. circum-vallare, a încunjura cu val, cu șanț). Fort. Șanțurĭ și ridicăturĭ de pămînt făcute p. asediŭ. V. contravalațiune, tranșeĭe.

CIRCUMVALÁȚIE s.f. 1. Ansamblu de fortificații executat de asediatorul unei cetăți, unui oraș etc. contra vreunui atac dinafară. 2. Șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat. [Gen. -iei, var. circumvalațiune s.f. / < lat. circumvallare – a înconjura cu fortificații, cf. fr. circonvallation].[1]

  1. Conform Wikipedia (http://en.wikipedia.org/wiki/Circumvallation), circumvalația protejează asediatorul de un atac dinăuntru. Wikipedia numește contravallation structura care protejează asediatorul de un atac din exterior (de către o armată aliată cu cea asediată). — cata

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumvalațiúne (fortificație, șosea de centură) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni

circumvalațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. circumvalațiúnii; pl. circumvalațiúni

Intrare: circumvalațiune
circumvalațiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvalațiune
  • circumvalațiunea
plural
  • circumvalațiuni
  • circumvalațiunile
genitiv-dativ singular
  • circumvalațiuni
  • circumvalațiunii
plural
  • circumvalațiuni
  • circumvalațiunilor
vocativ singular
plural
circumvalație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumvalație
  • circumvalația
plural
  • circumvalații
  • circumvalațiile
genitiv-dativ singular
  • circumvalații
  • circumvalației
plural
  • circumvalații
  • circumvalațiilor
vocativ singular
plural

circumvalațiune circumvalație

  • 1. Întăritură (provizorie) făcută împrejurul unui oraș, unei tabere etc.
    surse: DLRLC MDN '00 un exemplu
    exemple
    • Domnul inginer este invitat să continue traseul înainte pînă la obor, ca să se completeze o linie de circumvalațiune împrejurul orașului. GHICA, S. 563.
      surse: DLRLC
  • 2. Șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
    surse: MDN '00

etimologie: