2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMSTANȚIÁT, -Ă adj. (Rar) Expus cu toate circumstanțele; detaliat. [Pron. -ți-at. / cf. fr. circonstancié].

CIRCUMSTANȚIÁ vb. tr. a expune în mod amănunțit, a prezenta în detaliu. (< fr. circonstancier)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumstanțiát adj. m., pl. circumstanțiáți; f. sg. circumstanțiátă, pl. circumstanțiáte

circumstanțiá vb., ind. prez. 3 sg. circumstanțiáză

Intrare: circumstanțiat
circumstanțiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatul
  • circumstanțiatu‑
  • circumstanția
  • circumstanțiata
plural
  • circumstanțiați
  • circumstanțiații
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatele
genitiv-dativ singular
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatului
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatei
plural
  • circumstanțiați
  • circumstanțiaților
  • circumstanțiate
  • circumstanțiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: circumstanția
circumstanția verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circumstanția
  • circumstanțiere
  • circumstanțiat
  • circumstanțiatu‑
  • circumstanțiind
  • circumstanțiindu‑
singular plural
  • circumstanția
  • circumstanțiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circumstanțiez
(să)
  • circumstanțiez
  • circumstanțiam
  • circumstanțiai
  • circumstanțiasem
a II-a (tu)
  • circumstanțiezi
(să)
  • circumstanțiezi
  • circumstanțiai
  • circumstanțiași
  • circumstanțiaseși
a III-a (el, ea)
  • circumstanția
(să)
  • circumstanțieze
  • circumstanția
  • circumstanție
  • circumstanțiase
plural I (noi)
  • circumstanțiem
(să)
  • circumstanțiem
  • circumstanțiam
  • circumstanțiarăm
  • circumstanțiaserăm
  • circumstanțiasem
a II-a (voi)
  • circumstanțiați
(să)
  • circumstanțiați
  • circumstanțiați
  • circumstanțiarăți
  • circumstanțiaserăți
  • circumstanțiaseți
a III-a (ei, ele)
  • circumstanția
(să)
  • circumstanțieze
  • circumstanțiau
  • circumstanția
  • circumstanțiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)