2 definiții pentru circumstanțiat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIRCUMSTANȚIAT, -Ă adj. (Rar) Expus cu toate circumstanțele; detaliat. [Pron. -ți-at. / cf. fr. circonstancié].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
circumstanțiat adj. m., pl. circumstanțiați; f. sg. circumstanțiată, pl. circumstanțiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: circumstanțiat
circumstanțiat adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
circumstanțiat, circumstanțiatăadjectiv
- 1. Expus cu toate circumstanțele. DNsinonime: detaliat
etimologie:
- circonstancié DN