circumscriere sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~cons~ / Pl: ~ri / E: circumscrie] 1 (Gmt) Trasare a unui cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) Construire a unui poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) Mărginire, de jur-împrejur, a unui teren. 4 (Pex) Punere a hotarelor unui teren. 5 (Pan) Limitare a unei epoci. 6 (Jur; îvr) Includere. 7 (Pex) Delimitare a unei probleme, a unui lucru etc. 8 (Pex) Restrângere la un anumit cadru. 9 (Pex) Parafrazare.

CIRCUMSCRIÉRE, circumscrieri s. f. Acțiunea de a circumscrie și rezultatul ei.

CIRCUMSCRÍERE s.f. Acțiunea de a circumscrie și rezultatul ei. [Pron. -scri-e-. / < circumscrie].

circumscrie vt [At: TRIGON. DR. 101 / V: cercuscrie, ~coru~, ~cons~ / Pzi: ~riu / E: ns cf lat circumscribere] 1 (Gmt) A trasa un cerc care să treacă prin toate vârfurile unui poligon. 2 (Gmt) A construi un poligon cu toate laturile tangente la un cerc. 3 (Pex) A mărgini, de jur-împrejur, un teren. 4 (Pex) A pune hotarele unui teren. 5 (Pan) A limita (o epocă). 6 (Îvr; jur) A include. 7-8 (Pex) A delimita o problemă, un lucru etc. 9 (Pex) A restrânge la un anumit cadru. 10 (Pex) A parafraza.

CIRCUMSCRÍE, circumscriu, vb. III. Tranz. 1. A delimita, a mărgini prin anumite limite, a restrînge la un anumit cadru o problemă, un lucru etc. A circumscrie tratarea unui subiect. 2. (Geom.) A descrie o figură în jurul alteia atingînd limitele acesteia din urmă potrivit unor indicații date. A circumscrie un cerc unui triunghi.

CIRCUMSCRÍE vb. III. tr. 1. A cuprinde, a încadra, a delimita între anumite margini, limite. 2. A face o figură în jurul altei figuri, atingând-o la margini. [P.i. circumscríu. / după lat. circumscribere < circum – împrejur, scribere – a scrie, cf. fr. circonscrire].

CIRCUMSCRÍE vb. tr. 1. a construi o figură geometrică circumscrisă. 2. a delimita, a încadra între anumite limite; a demarca. (după lat. circumscribere)

A CIRCUMSCRÍE ~u tranz. 1) (probleme, discuții etc.) A restrânge la un anumit cadru (delimitând de rest). 2) (figuri geometrice) A construi în jurul altei figuri, atingându-i limitele în anumite puncte. ~ un cerc în interiorul pătratului. /<lat. circumscribere

circumscrie v. 1. a da limite; 2. Geom. a desena o figură în jurul alteia.

*circumscríŭ, -ís, a -íe v. tr. (circum- și scriŭ; lat. circumscribere). Închid în limite. Geom. Trag o figură împrejuru alteĭ figurĭ atingînd-o: a circumscrie un exagon unuĭ cerc.

circumscríere s. f., g.-d. art. circumscríerii; pl. circumscríeri

circumscriére s. f. → scriere

circumscríe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. circumscríu, 2 sg. circumscríi, 1 pl. circumscríem, 2 pl. circumscríeți; conj. prez. 3 să circumscríe; imper. 2 pl. circumscríeți; ger. circumscriínd (-scri-ind); part. circumscrís

circumscríe vb. → scrie

circumscriu, -scrii 2, -scriem 1 pl.

CIRCUMSCRÍERE s. 1. v. delimitare. 2. v. restrângere.

CIRCUMSCRIERE s. 1. delimitare, demarcare, demarcație, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.) 2. delimitare, limitare, restrîngere. (~ unei teme la...)

CIRCUMSCRÍE vb. 1. v. delimita. 2. v. restrânge.