25 de definiții pentru circumferință circomferență circomferință cercoferință circonferență circonferință cercumferență circumferență (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferénță, circumferénță (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERÍNȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERÍNȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență[1] sf vz circumferință modificată

  1. cercumferințăcercumferență, conform definiției principale și DLR. — Ladislau Strifler

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferență[1] sf vz circumferință

  1. circumferență nu este menționat ca variantă în definiția principală. — Ladislau Strifler

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCONFERÉNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERÉNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERÍNȚĂ s.f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

circumferínță s. f., g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțe

circumferínță s. f., g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțe

arată toate definițiile

Intrare: circumferință
circumferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferință
  • circumferința
plural
  • circumferințe
  • circumferințele
genitiv-dativ singular
  • circumferințe
  • circumferinței
plural
  • circumferințe
  • circumferințelor
vocativ singular
plural
circomferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferență
  • circomferența
plural
  • circomferențe
  • circomferențele
genitiv-dativ singular
  • circomferențe
  • circomferenței
plural
  • circomferențe
  • circomferențelor
vocativ singular
plural
circomferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferință
  • circomferința
plural
  • circomferințe
  • circomferințele
genitiv-dativ singular
  • circomferințe
  • circomferinței
plural
  • circomferințe
  • circomferințelor
vocativ singular
plural
cercoferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercoferință
  • cercoferința
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințele
genitiv-dativ singular
  • cercoferințe
  • cercoferinței
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințelor
vocativ singular
plural
circonferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferență
  • circonferența
plural
  • circonferențe
  • circonferențele
genitiv-dativ singular
  • circonferențe
  • circonferenței
plural
  • circonferențe
  • circonferențelor
vocativ singular
plural
circonferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferință
  • circonferința
plural
  • circonferințe
  • circonferințele
genitiv-dativ singular
  • circonferințe
  • circonferinței
plural
  • circonferințe
  • circonferințelor
vocativ singular
plural
cercumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercumferență
  • cercumferența
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențele
genitiv-dativ singular
  • cercumferențe
  • cercumferenței
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențelor
vocativ singular
plural
circumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferență
  • circumferența
plural
  • circumferențe
  • circumferențele
genitiv-dativ singular
  • circumferențe
  • circumferenței
plural
  • circumferențe
  • circumferențelor
vocativ singular
plural

circumferință circomferență circomferință cercoferință circonferență circonferință cercumferență circumferență

  • 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cerc (s.n.)
  • 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: perimetru un exemplu
    exemple
    • În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie: