29 de definiții pentru circumferință circomferență circomferință cercoferință circonferență circonferință cercumferență circumferență (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferénță, circumferénță (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERÍNȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERÍNȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență[1] sf vz circumferință modificată

  1. cercumferințăcercumferență, conform definiției principale și DLR. — Ladislau Strifler

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferență[1] sf vz circumferință

  1. circumferență nu este menționat ca variantă în definiția principală. — Ladislau Strifler

țirconferență sf vz circumferință

țirconferenție sf vz circumferință

țircumferență sf vz circumferință

țircumferenție sf vz circumferință

CIRCONFERÉNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERÉNȚĂ s. f. v. circumferință.

arată toate definițiile

Intrare: circumferință
circumferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferință
  • circumferința
plural
  • circumferințe
  • circumferințele
genitiv-dativ singular
  • circumferințe
  • circumferinței
plural
  • circumferințe
  • circumferințelor
vocativ singular
plural
circomferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferență
  • circomferența
plural
  • circomferențe
  • circomferențele
genitiv-dativ singular
  • circomferențe
  • circomferenței
plural
  • circomferențe
  • circomferențelor
vocativ singular
plural
circomferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circomferință
  • circomferința
plural
  • circomferințe
  • circomferințele
genitiv-dativ singular
  • circomferințe
  • circomferinței
plural
  • circomferințe
  • circomferințelor
vocativ singular
plural
cercoferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercoferință
  • cercoferința
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințele
genitiv-dativ singular
  • cercoferințe
  • cercoferinței
plural
  • cercoferințe
  • cercoferințelor
vocativ singular
plural
circonferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferență
  • circonferența
plural
  • circonferențe
  • circonferențele
genitiv-dativ singular
  • circonferențe
  • circonferenței
plural
  • circonferențe
  • circonferențelor
vocativ singular
plural
circonferință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circonferință
  • circonferința
plural
  • circonferințe
  • circonferințele
genitiv-dativ singular
  • circonferințe
  • circonferinței
plural
  • circonferințe
  • circonferințelor
vocativ singular
plural
cercumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cercumferență
  • cercumferența
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențele
genitiv-dativ singular
  • cercumferențe
  • cercumferenței
plural
  • cercumferențe
  • cercumferențelor
vocativ singular
plural
circumferență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • circumferență
  • circumferența
plural
  • circumferențe
  • circumferențele
genitiv-dativ singular
  • circumferențe
  • circumferenței
plural
  • circumferențe
  • circumferențelor
vocativ singular
plural

circumferință circomferență circomferință cercoferință circonferență circonferință cercumferență circumferență

  • 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cerc (s.n.)
  • 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: perimetru un exemplu
    exemple
    • În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC

etimologie: