17 definiții pentru circumferință circomferință

circumferínță sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferénță, ~comferénță, ~conferínță, ~conf~, ~ferénță, țircumferénță, țircumferénție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; cerc; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp, a unui loc în formă (relativ) rotundă; lungime a conturului unui corp. [Var.: circomferínță s. f.] – Din lat. circumferentia, fr. circonférence.

CIRCUMFERÍNȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferénță, circumferénță (BOGZA, C. O. 168) s. f.

circumferínță s. f., g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțe

circumferínță s. f., g.-d. art. circumferínței; pl. circumferínțe

CIRCUMFERÍNȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERÍNȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERÍNȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERÍNȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERÍNȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCOMFERÍNȚĂ s.f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur [!] și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIRCUMFERÍNȚĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv. și reg.) perghél, (înv.) periferíe. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contúr, împrejurare, împrejuríme, înconjuráre, ocól, măsură împrejúr. (~ unei suprafețe.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.

Intrare: circumferință
circumferință substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circumferință circumferința
plural circumferințe circumferințele
genitiv-dativ singular circumferințe circumferinței
plural circumferințe circumferințelor
vocativ singular
plural
circomferință
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular circomferință circomferința
plural circomferințe circomferințele
genitiv-dativ singular circomferințe circomferinței
plural circomferințe circomferințelor
vocativ singular
plural