circumferență^[1] sf vz circumferință

* CIRCUMFERENȚĂ. * CIRCONFERENȚĂ (pl. -țe) sf. 1 📐 Linie curbă ale cărei toate punctele sînt egal depărtate de un punct din mijloc numit centru, și care împrejmuește o suprafață numită „cerc” (🖼 1213) ¶ 3 Ocol, înconjur: circumferența unui oraș ¶ 3 Suprafața exterioară a unui corp [lat. + fr.].

CIRCUMFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

*circumferénță f., pl. e (lat. circumferentia, d. circum, în prejur și ferre, a duce. V. su-fer). Geom. Linie curbă ale căreĭ puncte-s toate egal depărtate de un punct interior numit centru. Ocol, ocolire: această grădină are o circumferență de 1000 de metri. – Fals -ínță.

cercoferință sf vz circumferință

cercumferență^[1] sf vz circumferință modificată

circomferență sf vz circumferință

circonferență sf vz circumferință

circonferință sf vz circumferință

circumferință sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 69/1 / V: cercof~, cercumferență, ~comferență, ~conferență, ~conf~, ~ferență, țircumferență, țircumferenție / Pl: ~țe / E: lat circumferentia] 1 (Gmt) Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru Si: cerc. 2 (Gmt) Lungime a unui cerc. 3-4 (Pan) Linie împrejmuitoare a unui corp (sau a unui loc) în formă (relativ) rotundă. 5 Lungime a conturului unui corp.

țirconferență^[1] sf vz circumferință

țirconferenție^[1] sf vz circumferință

țircumferență sf vz circumferință

țircumferenție sf vz circumferință

CIRCONFERENȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă închisă ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct numit centru; linia închisă a unui cerc. 2. Linia împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui Ioc, lungime a conturului unui corp. (În forma circonferență) În cap avea un șlic de o circonferență cel puțin de șepte palme. NEGRUZZI, S. I 16. – Variante: (învechit) circoferență, circumferență (BOGZA, C. O. 168) s. f.

CIRCOMFERINȚĂ s. f. v. circumferință.

CIRCUMFERINȚĂ, circumferințe, s. f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sînt egal depărtate de un punct fix numit centru ; linia închisă a unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc ; lungime a conturului unui corp. [Var. : circomferință s. f.] – Lat. lit. circumferentia.

CIRCOMFERINȚĂ s.f. v. circumferință.

CIRCUMFERINȚĂ s.f. 1. Curbă plană închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix, numit centru; lungimea unui cerc. 2. Linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc. [Var. circomferință s.f. / < lat. circumferentia < circum – împrejur, ferre – a purta, cf. fr. circonférence].

CIRCUMFERINȚĂ s. f. 1. cerc; lungimea cercului. 2. linie împrejmuitoare a unui corp rotund, a unui loc; perimetru. (< fr. circonférence, lat. circumferentia)

CIRCUMFERINȚĂ ~e f. 1) geom. Linie curbă închisă, ale cărei puncte sunt egal depărtate de un punct fix numit centru; cerc. 2) Lungime a unui cerc. 3) Linie care înconjoară un corp de formă relativ rotundă. ~a unui trunchi de copac. [G.-D. circumferinței] /<lat. circumferentia, fr. circonférence

circumferință f. 1. Geom. linie curbă ale cării toate punctele sunt egal depărtate de un punct interior, numit centru; 2. îngrădire, ocolul unui oraș; 3. suprafața exterioară a unui corp, în opozițiune cu părțile centrale.

circumferență, -țe.

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință s. f., g.-d. art. circumferinței; pl. circumferințe

circumferință

L’UNIVERS EST UN CERCLE DONT LE CENTRE EST PARTOUT ET LA CIRCONFÉRENCE NULLE PART (fr.) Universul este un cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri – Pascal, „Pensées”.

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. v. cerc. 2. v. perimetru. 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)

CIRCUMFERINȚĂ s. 1. (MAT.) cerc, (înv. și reg.) perghel, (înv.) periferie. (A trasat o ~.) 2. (MAT.) perimetru, (înv.) contur, împrejurare, împrejurime, înconjurare, ocol, măsură împrejur. (~ unei suprafețe.) 3. grosime. (~ unui trunchi de copac.)