2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cipciire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: cipcii] (Reg) Clipocire.

cipcií vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.

CIPCIÍ, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cipcií (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciáscă; ger. cipciínd (-ci-ind)

cipcií vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciáscă; ger. cipciínd (sil. -ci-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIPCIÍ vb. v. pleoscăi, plescăi.

cipcii vb. v. PLEOSCĂI. PLESCĂI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cipcií (-iésc, -ít), vb.1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi.Der. cipciit, s. n. (bălăceală).

Intrare: cipciire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipciire
  • cipciirea
plural
  • cipciiri
  • cipciirile
genitiv-dativ singular
  • cipciiri
  • cipciirii
plural
  • cipciiri
  • cipciirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cipcii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipcii
  • cipciire
  • cipciit
  • cipciitu‑
  • cipciind
  • cipciindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cipciește
(să)
  • cipciască
  • cipcia
  • cipcii
  • cipciise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cipciesc
(să)
  • cipciască
  • cipciau
  • cipcii
  • cipciiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cipcii

  • 1. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva.
    exemple
    • Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.
      surse: DLRLC

etimologie: