2 intrări

8 definiții

cipciíre sf [ At: DA ms / Pl: ~ri / E: cipcii] (Reg) Clipocire.

cipcií vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.

CIPCIÍ, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.

cipcií (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciáscă; ger. cipciínd (-ci-ind)

cipcií vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciáscă; ger. cipciínd (sil. -ci-ind)

CIPCIÍ vb. v. pleoscăi, plescăi.

cipcií (-iésc, -ít), vb.1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi.Der. cipciit, s. n. (bălăceală).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cipcií vb. v. PLEOSCĂI. PLESCĂI.

Intrare: cipcii
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cipcii cipciire cipciit cipciind singular plural
cipciește cipciiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cipciesc (să) cipciesc cipciam cipciii cipciisem
a II-a (tu) cipciești (să) cipciești cipciai cipciiși cipciiseși
a III-a (el, ea) cipciește (să) cipciască cipcia cipcii cipciise
plural I (noi) cipciim (să) cipciim cipciam cipciirăm cipciiserăm, cipciisem*
a II-a (voi) cipciiți (să) cipciiți cipciați cipciirăți cipciiserăți, cipciiseți*
a III-a (ei, ele) cipciesc (să) cipciască cipciau cipcii cipciiseră
Intrare: cipciire
cipciire
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cipciire cipciirea
plural cipciiri cipciirile
genitiv-dativ singular cipciiri cipciirii
plural cipciiri cipciirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)