opțiuni

3 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cipcií vi [At: CONV. LIT. XLIV, 40 / E: fo cf cip] (Reg; d. undele apei) A clipoci.

CIPCIÍ, pers. 3 cipciește, vb. IV. Intranz. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva. Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102. Tranz. Fig. Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.

cípcă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: cípsă, cíptă, círcă2, cítcă / Pl: ~pce, ~pci / E: mg csipke] 1 (Trs) Dantelă. 2 (Reg) Panglică. 3 (Reg) Brățară.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Transilv.) Dantelă. O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG. Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.

CÍPCĂ, cipci, s. f. (Reg.) Dantelă. – Magh. csipke (sb. čipka).

cípcă f., pl. ĭ saŭ e (ung. csipke). Trans. Maram. Dantelă (Iorga, Negoț. 236; Țpl.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cipcií (a ~) (rar) (-ci-i) vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (-ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá (-ci-a); conj. prez. 3 să cipciáscă; ger. cipciínd (-ci-ind)

cipcií vb., ind. prez. 3 sg. cipciéște (sil. -ci-eș-), imperf. 3 sg. cipciá; conj. prez. 3 sg. și pl. cipciáscă; ger. cipciínd (sil. -ci-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIPCIÍ vb. v. pleoscăi, plescăi.

cipcii vb. v. PLEOSCĂI. PLESCĂI.

CÍPCĂ s. v. dantelă.

cipcă s. v. DANTELĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cipcií (-iésc, -ít), vb. – 1. A ciripi, a piui. – 2. A se bălăci. Creație spontană, ca ciripi. – Der. cipciit, s. n. (bălăceală).

cípcă (cípci), s. f. – 1. Broderie. – 2. Panglică. Mag. csipke (Tiktin; DAR), cf. sb. cipka. În Trans.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cípcă s.f. (reg.) 1. împletitură făcută cu acul; dantelă, horbotă, spițură. 2. panglică, fundă, cordea, cordică, petele. 3. brățară.

cípci, cipcésc, vb. IV (reg.) a fura, a mangli, a șuti.

cípcă, s.f. – (reg.) 1. Dantelă. 2. Panglică, bentiță: „Și la ochi o cipcă neagră, / Să nu vadă cine leagă” (Bilțiu, 2006: 131). – Din magh. csipke „dantelă” (Tiktin, cf. DER; MDA).

cípcă, s.f. – Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. – Din magh. csipke (MDA).

Intrare: cipcii
verb (V409)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipcii
  • cipciire
  • cipciit
  • cipciitu‑
  • cipciind
  • cipciindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cipciește
 (să)
  • cipciască
  • cipcia
  • cipcii
  • cipciise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cipciesc
 (să)
  • cipciască
  • cipciau
  • cipciiră
  • cipciiseră
Intrare: cipcă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cipcă
  • cipca
plural
  • cipci
  • cipcile
genitiv-dativ singular
  • cipci
  • cipcii
plural
  • cipci
  • cipcilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cipci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cipci
  • cipcire
  • cipcit
  • cipcitu‑
  • cipcind
  • cipcindu‑
 singular plural
  • cipcește
  • cipciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cipcesc
 (să)
  • cipcesc
  • cipceam
  • cipcii
  • cipcisem
a II-a (tu)
  • cipcești
 (să)
  • cipcești
  • cipceai
  • cipciși
  • cipciseși
a III-a (el, ea)
  • cipcește
 (să)
  • cipcească
  • cipcea
  • cipci
  • cipcise
plural I (noi)
  • cipcim
 (să)
  • cipcim
  • cipceam
  • cipcirăm
  • cipciserăm
  • cipcisem
a II-a (voi)
  • cipciți
 (să)
  • cipciți
  • cipceați
  • cipcirăți
  • cipciserăți
  • cipciseți
a III-a (ei, ele)
  • cipcesc
 (să)
  • cipcească
  • cipceau
  • cipciră
  • cipciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cipcii

  • 1. (Despre valuri, ape) A plescăi, a face un zgomot ușor lovindu-se mereu de ceva.
    surse: DLRLC sinonime: pleoscăi plescăi 2 exemple
    exemple
    • Și-n coastele luntrii cipciiau atît de dulce apele ce izbeau. SANDU-ALDEA, U. P. 102.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Undele Senei cipciesc povestea apelor călătoare. SANDU, D. P. 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

cipcă

  • exemple
    • O păreche de papuci de-aceia cu roze și cipci. SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Vinde-ți, mîndro, ce ți-i vinde, Vinde-ți cipca de la poale, Mă scoate de la-nchisoare. HODOȘ, P. P. 89.
      surse: DLRLC

etimologie: