9 definiții pentru cip


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cip i [At: I. CR. VI, 334 / V: cípa-cípa / E: fo] 1 Cuvânt care redă zgomotul apei într-un recipient în mișcare Cf lip, pleosc. 2 (Pop; îlv) A face ~ A plescăi.

CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor care suportă unul sau mai multe circuite integrate. – Din engl. chip.

CIP, cipuri, s. n. (Electron.) Bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. – Din engl. chip.

CIP1 s. n. mică stelă funerară sau votivă. (< fr. cippe, lat. cippus, stâlp)

CIP2 s. n. bucată mică de material semiconductor pe care se formează simultan componentele unui circuit integrat. (< engl. chip)

CHIP CIP/ s. n. pastilă cu circuit integrat în procesul de miniaturizare a ordinatoarelor. (< engl. chip)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CIP (< lat.) s. m. Stîlp de piatră folosit în antic. clasică, fie ca bornă de hotar, fie ca piatră de mormînt.

Intrare: cip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cip
  • cipul
  • cipu‑
plural
  • cipuri
  • cipurile
genitiv-dativ singular
  • cip
  • cipului
plural
  • cipuri
  • cipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cip

  • 1. electronică Bucată mică de material semiconductor care suportă unul sau mai multe circuite integrate.
    surse: DEX '09 MDN '00
  • comentariu Scris și: chip.
    surse: MDN '00

etimologie: