3 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciornéi sm [At: ȘEZ. II, 187 / Pl: ~ / E: rs чорн- „negru, rău” + -ei] (Reg) Om brunet Cf arămiu, tuciuriu.

ciórnă [At: PANN, E. IV, 155 / V: cioár~ / Pl: ~ne / E: rs чорный „negru”] 1 sf Lucrare scrisă într-o primă redactare, care urmează a fi transcrisă după ce va fi corectată Si: bruion, concept. 2 sf Registru comercial din care se trec indicațiile în jurnal Cf strață, terfelor. 3 a (Reg; îs) Capră ~ Capră cu capul negru Cf bucălaie, cirnoglavă, laie.

CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornîi „negru”.

CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”.

CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare, urmînd a fi corectată și transcrisă; bruion, concept.

CIÓRNĂ ~e f. Variantă inițială a unei lucrări; lucrare în primă redacție; schiță; concept. [G.-D. ciornei; Sil. cior-nă] /<rus. ciornyj

ciornă f. (învechit) concept. [Rus. ČORNYĬ, negru].

cĭórnă f., pl. e (rus. čérnyĭ [pron. čornyĭ], negru, fem. cérnaĭa; načernó, pe necurat, pe prima foaĭe a redactăriĭ. V. cerneală). Fam. Concept, hîrtie pe care s’a scris prima redactare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne

ciórnă s. f., g.-d. art. ciórnei; pl. ciórne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIÓRNĂ s. bruion, concept, schiță. (~ a unei piese de teatru.)

CIORNĂ s. bruion, concept, schiță. (~ a unei piese de teatru.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciórnă (ciórne), s. f. – Lucrare scrisă, provizoriu, concept, bruion. Sl. črunŭ „negru”, cf. rus. na čorno „în formă de ciornă” (Cihac, II, 48). – Der. ciorni, vb. (a scrie ciorna); ciornoia, vb. (a face ceva pentru prima oară); ciornaie, s. f. (vită slabă și costelivă); ciornei, s. m. (om negricios, ars de soare). Toți acești der. reproduc fonetismul rus. čornyĭ „negru,” cf. cerni.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciornéi, ciornéi, s.m. (reg.) om negru, om tuciuriu, om arămiu.

ciornéi, adj. – (reg.) (despre oameni) Brunet, negricios. ♦ (onom.) Ciornei, poreclă și nume. – Din rus. čern + suf. -ei (MDA); din ucr. ciornâi „negru”.

ciornéi, adj. – (despre oameni) Brunet, negricios. Ciornei, poreclă și nume. – Din ucr. ciornâi „negru”.

ciórnă adj. f. (reg., înv.) neagră.

ciórnă, adj. – (ref. la capre) Neagră la cap (Papahagi, 1925). ♦ (top.) Ciorna Vodă, izvor de apă minerală, pe valea Drahmirov, în localitatea Ruscova. – Din rus. černyǐ (pron. čiornyǐ) „negru” (Scriban, Șăineanu, MDA).

ciórnă, adj. – (despre capre) Neagră la cap (Papahagi 1925). – Din ciornei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Ciornei
Ciornei nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ciornei
Intrare: ciornei
ciornei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciornă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciornă
  • ciorna
plural
  • ciorne
  • ciornele
genitiv-dativ singular
  • ciorne
  • ciornei
plural
  • ciorne
  • ciornelor
vocativ singular
plural

ciornă

etimologie: