16 definiții pentru ciorchine ciorchină

ciorchíne sm [At: ODOBESCU, ap. TDRG / V: ~chín, '~nă1 sf ~rpín, ciorpínă sf / Pl: ~ni / E: nct] 1 Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori Si: gapă, racem. 2 Grupare de fructe așezate în ciorchine (1). 3 (Pex) Strugure. 4-5 (Îs) ~nă crăcănată (Soi de) strugure cu boabe rare de culoare cenușie, moi și dulci. 6 Flori dese care cresc în mănunchi Si: mănunchi. 7 Fruct al bradului Si: cucuruz. 8 (Fig; d. insecte; îe) A sta ~ A fi așezate în formă de ciorchine (1).

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de-a lungul căruia se înșiră numeroase ramificații cu flori; racem, grapă; grupare de fructe așezate în mod corespunzător cu inflorescența descrisă mai sus; spec. strugure. [Var.: ciorchínă s. f.] – Et. nec.

CIORCHÍNE, ciorchini, s. m. Grupare de flori sau de fructe (îndeosebi la vița de vie) așezate unele lîngă altele de-a lungul aceluiași cotor; p. ext. strugure. V. ciucure, mănunchi. Ciorchinii erau încă verzi, de un verde acru. CAMIL PETRESCU, N. 73. Viile se mlădiau, încărcate cu ciorchini, pe aracii plecați puțin de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. Fig. Ciorchini de mercenari păzesc la porți. CONTEMPORANUL, S.II, 1949, nr. 161, 11/2. Copiii stăteau ciorchini, pe garduri, se urcaseră în pomii din vecinătate. CAMILAR, TEM. 47. – Variante: ciorchín s. m., ciorchínă, ciorchine (ȘEZ. II 216), s. f.

ciorchíne s. m., pl. ciorchíni

ciorchíne s. m., pl. ciorchíni

CIORCHÍNE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~le este un tip de inflorescență.) 2. v. strugure.

CIORCHÍNE ~i m. 1) Inflorescență cu flori grupate pe o axă centrală. ~ de vâzdoagă. 2) (mai ales la vița de vie) Grup de fructe dezvoltate dintr-o inflorescență; strugure. ~ de fragă. [Sil. cior-chi-] /<lat. circ[u]lină

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.

CIORCHÍNĂ s. f. v. ciorchine.

ciorchínă (ciorchíni), s. f. – Tip de inflorescență, racem, grapă. – Var. ciorchin(e). De la cioc, cu suf. -ină, și cu infixul r ca în fișcăfrișcă, fîțîifîrțîi, etc., cf. ciochină, și it. ciocca „ciorchine.” Der. de la cerc (Pușcariu, Dacor., VI, 309-13; DAR), sau de la un lat. *circulina (Densusianu, GS, V, 173), este mai puțin probabilă. Cihac, II, 53, semnala deja o înrudire cu ciochină.Der. ciorchinos, adj. (abundent, bogat în ciorchini).

ciorchină f. mănunchiu de fructe sau de flori purtate de acelaș cotor: ciorchină de struguri. [Origină necunoscută].

cĭorchín și -íne m. și -ínă f., pl. e (var. din cĭochină orĭ cĭucure orĭ din chicĭură, că strugurele e ca un cîrlig orĭ ca un canaf). Strugure: boziĭ pocîltițĭ de cĭorchine oacheșe (CL. 1910, jubilar, 203). – La Delv. un cĭorchine și niște cĭorchine. În est cĭorchină, în Olt. cĭurchină (pl. e și ĭ), înseamnă „scheletu strugureluĭ”.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIORCHÍNE s. (BOT.) 1. grapă, racem. (~ este un tip de inflorescență.) 2. strugure, (prin Ban.) scălán. (A mîncat un ~ cam acrișor.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ciorchine, ciorchini s. m. (er.) aparatul genital bărbătesc.

Intrare: ciorchine
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorchine ciorchinele
plural ciorchini ciorchinii
genitiv-dativ singular ciorchine ciorchinelui
plural ciorchini ciorchinilor
vocativ singular
plural
ciorchină
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciorchi ciorchina
plural ciorchini ciorchinile
genitiv-dativ singular ciorchini ciorchinii
plural ciorchini ciorchinilor
vocativ singular
plural