2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIORBAGÍU1, ciorbagii, s. m. 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. 2. (Înv.) Primar rural (turc). – Din tc. çorbacı.

CIORBAGÍU1, ciorbagii, s. m. 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. 2. (Înv.) Primar rural (turc). – Din tc. çorbacı.

CIORBAGÍU2, ciorbagii, s. m. Persoană căreia îi place mult ciorba. – Ciorbă + suf. -agiu.

ciorbagiu1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28 / Pl: ~ii / E: tc çorbagy] 1 (Iuz) Ofițer (de regulă, comandant al unui regiment) de ieniceri. 2 (Iuz; în administrația turcească) Primar. 3 (Îvp) Om bogat. 4 (Reg) Arendaș.

ciorbagiu2 sm [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: ciorbă + -agiu] (Gmț; fam) Persoană căreia îi place mult ciorba (1).

CIORBAGÍU2, ciorbagii, s. m. (Fam. și glumeț) Persoană căreia îi place mult ciorba. – Ciorbă + suf. -agiu.

CIORBAGÍU, ciorbagii, s. m. (Învechit și arhaizant) Ofițer de ieniceri, comandant al unui regiment de ieniceri. La porunca lui Husein-Aga, mare ciorbagiu al oștenilor Porții, ortalele de ieniceri se strînseră... în jurul cazonelor. SADOVEANU, O. VII 16.

CIORBAGIU s.m. (Mold., ȚR) Ofițer de ieniceri. A: Enicer-Aga au strîns ciorbagiii. PSEUDO-COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 71v. B: Au tremis Gebegi-Bașa... și pre alți din ciorbagii de au apucat porțile cetății. IM 1730, 100v. Etimologie: tc. çorbacı.

ciorbagiu m. odinioară: 1. comandantul unui regiment de ieniceri (lit. distribuitor de ciorbă: Sultanul considerându-se ca părintele hrănitor al corpului ieniceresc, căpeteniile sale purtau titluri culinare); 2. gospodar, om cu stare și cu vază; 3. (azi în Turcia) primar de sat: să trimitem jandarmii să ne aducă pe ciorbagii GHICA. [Turc. ČORBADJY].

cĭorbagíŭ m. (turc. čorbagy, id.). Vechĭ. Comandantu unuĭ regiment de ĭenicerĭ (adică „distribuitoru cĭorbeĭ”, fiind-că sultanu, fiind considerat ca părintele hrănitor al ĭenicerilor, șefiĭ lor purtaŭ titlurĭ culinare). Fig. Om bogat, notabil, boĭer. În Turcia, primar rural. – Fem. -gĭoaĭcă, pl. e.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciorbagíu (ofițer de ieniceri, amator de ciorbă) s. m., art. ciorbagíul; pl. ciorbagíi, art. ciorbagíii (-gi-ii)

ciorbagíu (ofițer de ieniceri, iubitor de ciorbă) s. m., art. ciorbagíul; pl. ciorbagíi, art. ciorbagíii

Intrare: ciorbagiu (amator)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorbagiu
  • ciorbagiul
  • ciorbagiu‑
plural
  • ciorbagii
  • ciorbagiii
genitiv-dativ singular
  • ciorbagiu
  • ciorbagiului
plural
  • ciorbagii
  • ciorbagiilor
vocativ singular
  • ciorbagiule
plural
  • ciorbagiilor
Intrare: ciorbagiu (mil.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciorbagiu
  • ciorbagiul
  • ciorbagiu‑
plural
  • ciorbagii
  • ciorbagiii
genitiv-dativ singular
  • ciorbagiu
  • ciorbagiului
plural
  • ciorbagii
  • ciorbagiilor
vocativ singular
  • ciorbagiule
plural
  • ciorbagiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciorbagiu (amator)

  • 1. Persoană căreia îi place mult ciorba.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Ciorbă + sufix -agiu.
    surse: DEX '09

ciorbagiu (mil.)

  • 1. Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • La porunca lui Husein-Aga, mare ciorbagiu al oștenilor Porții, ortalele de ieniceri se strînseră... în jurul cazonelor. SADOVEANU, O. VII 16.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Primar rural (turc).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: