ciorbagiu¹ sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 28 / Pl: ~ii / E: tc çorbagy] 1 (Iuz) Ofițer (de regulă, comandant al unui regiment) de ieniceri. 2 (Iuz; în administrația turcească) Primar. 3 (Îvp) Om bogat. 4 (Reg) Arendaș.

CIORBAGIU sm. 1 ‡ Comandantul unui regiment de ianiceri (🖼 1200) ¶ 2 Fruntaș, notabil, om cu stare, gospodar cu vază ¶ 3 Primar la sat (în Turcia) [tc.].

CIORBAGIU, ciorbagii, s. m. (Învechit și arhaizant) Ofițer de ieniceri, comandant al unui regiment de ieniceri. La porunca lui Husein-Aga, mare ciorbagiu al oștenilor Porții, ortalele de ieniceri se strînseră... în jurul cazonelor. SADOVEANU, O. VII 16.

CIORBAGIU, ciorbagii, s. m. (Înv. și arh.) Ofițer de ieniceri; comandant al unui regiment de ieniceri. – Tc. çorbaci.

ciorbagiu m. odinioară: 1. comandantul unui regiment de ieniceri (lit. distribuitor de ciorbă: Sultanul considerându-se ca părintele hrănitor al corpului ieniceresc, căpeteniile sale purtau titluri culinare); 2. gospodar, om cu stare și cu vază; 3. (azi în Turcia) primar de sat: să trimitem jandarmii să ne aducă pe ciorbagii GHICA. [Turc. ČORBADJY].

cĭorbagíŭ m. (turc. čorbagy, id.). Vechĭ. Comandantu unuĭ regiment de ĭenicerĭ (adică „distribuitoru cĭorbeĭ”, fiind-că sultanu, fiind considerat ca părintele hrănitor al ĭenicerilor, șefiĭ lor purtaŭ titlurĭ culinare). Fig. Om bogat, notabil, boĭer. În Turcia, primar rural. – Fem. -gĭoaĭcă, pl. e.

ciorbagiu (ofițer de ieniceri, amator de ciorbă) s. m., art. ciorbagiul; pl. ciorbagii, art. ciorbagiii (desp. -gi-ii)

ciorbagiu (ofițer de ieniceri, amator de ciorbă) s. m., art. ciorbagiul; pl. ciorbagii, art. ciorbagiii (-gi-ii)

ciorbagiu (ofițer de ieniceri, iubitor de ciorbă) s. m., art. ciorbagiul; pl. ciorbagii, art. ciorbagiii

CIORBAGIU s.m. (Mold., ȚR) Ofițer de ieniceri. A: Enicer-Aga au strîns ciorbagiii. PSEUDO-COSTIN; cf. AXINTE URICARIUL; IM 1754, 71^v. B: Au tremis Gebegi-Bașa... și pre alți din ciorbagii de au apucat porțile cetății. IM 1730, 100^v. Etimologie: tc. çorbacı.