18 definiții pentru ciopârți ciopăți ciopârti


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciopârți vt [At: BARONZI, L. 105/4 / V: ~ocâltí, ~rtí / Pzi: ~țésc / E: ciopată cf cârti] 1 A tăia în bucăți mici. 2 A tranșa. 3 A ciopli rău. 4-5 (Reg) A tăia fără îndemânare (sau fără rost).

CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

CIOPÂRȚÍ, ciopârțesc, vb. IV. Tranz. 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei; a ciocârti. 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli rău, neîndemânatic. [Var.: (înv. și pop.) ciopârtí vb. IV] – Din ciopa(r) (modificat după parte).

A CIOPÂRȚÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciocârti. 2) (un material, o piesă etc.) A lucra rău, inestetic, dând dovadă de neîndemânare. /Din reg. ciopartă

ciopârțì v. a tăia în bucăți.

ciopăți v vz ciopârti

ciopârti vt vz ciopârți

CIOPÂRTÍ vb. IV v. ciopârți.

CIOPÂRTÍ vb. IV v. ciopârți.

CIOPĂȚÍ vb. IV v. ciopîrți.

CIOPÎRTÍ vb. IV V. ciopliți.

CIOPÎRȚÍ, ciopîrțesc, vb. IV. Tranz. 1. (Complementul indică o ființă sau o parte a corpului ei) A tăia în bucăți. V. hăcui, măcelări, mutila. Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254. Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114. ◊ (Prin exagerare) Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186. ◊ Fig. Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49. 2. A tăia un obiect într-un mod neregulat sau la întîmplare; a ciopli rău, neîndemînatic, unde nu trebuie. (Atestat în forma ciopîrți) O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166. – Variante: ciopîrțí (ODOBESCU, S. II 513), ciopățí (TEODORESCU, P. P. 479) vb. IV.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciopârțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțésc, imperf. 3 sg. ciopârțeá; conj. prez. 3 să ciopârțeáscă

ciopârțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciopârțésc, imperf. 3 sg. ciopârțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopârțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIOPÂRȚÍ vb. a sfârteca, a sfâșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crâmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocârti, (prin Mold.) a cârnosi, (prin Ban.) a cârti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

CIOPÎRȚI vb. a sfîrteca, a sfîșia, (pop. și fam.) a căsăpi, (pop.) a dumica, (reg.) a crîmpoți, a măcelări, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti, (prin Mold.) a cîrnosi, (prin Ban.) a cîrti, (Mold. și Bucov.) a hăcui. (A ~ animalul la tăiere.)

Intrare: ciopârți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârți
  • ciopârțire
  • ciopârțit
  • ciopârțitu‑
  • ciopârțind
  • ciopârțindu‑
singular plural
  • ciopârțește
  • ciopârțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțesc
  • ciopârțeam
  • ciopârții
  • ciopârțisem
a II-a (tu)
  • ciopârțești
(să)
  • ciopârțești
  • ciopârțeai
  • ciopârțiși
  • ciopârțiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârțește
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțea
  • ciopârți
  • ciopârțise
plural I (noi)
  • ciopârțim
(să)
  • ciopârțim
  • ciopârțeam
  • ciopârțirăm
  • ciopârțiserăm
  • ciopârțisem
a II-a (voi)
  • ciopârțiți
(să)
  • ciopârțiți
  • ciopârțeați
  • ciopârțirăți
  • ciopârțiserăți
  • ciopârțiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârțesc
(să)
  • ciopârțească
  • ciopârțeau
  • ciopârți
  • ciopârțiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopăți
  • ciopățire
  • ciopățit
  • ciopățitu‑
  • ciopățind
  • ciopățindu‑
singular plural
  • ciopățește
  • ciopățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățesc
  • ciopățeam
  • ciopății
  • ciopățisem
a II-a (tu)
  • ciopățești
(să)
  • ciopățești
  • ciopățeai
  • ciopățiși
  • ciopățiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopățește
(să)
  • ciopățească
  • ciopățea
  • ciopăți
  • ciopățise
plural I (noi)
  • ciopățim
(să)
  • ciopățim
  • ciopățeam
  • ciopățirăm
  • ciopățiserăm
  • ciopățisem
a II-a (voi)
  • ciopățiți
(să)
  • ciopățiți
  • ciopățeați
  • ciopățirăți
  • ciopățiserăți
  • ciopățiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopățesc
(să)
  • ciopățească
  • ciopățeau
  • ciopăți
  • ciopățiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciopârti
  • ciopârtire
  • ciopârtit
  • ciopârtitu‑
  • ciopârtind
  • ciopârtindu‑
singular plural
  • ciopârtește
  • ciopârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtesc
  • ciopârteam
  • ciopârtii
  • ciopârtisem
a II-a (tu)
  • ciopârtești
(să)
  • ciopârtești
  • ciopârteai
  • ciopârtiși
  • ciopârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciopârtește
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârtea
  • ciopârti
  • ciopârtise
plural I (noi)
  • ciopârtim
(să)
  • ciopârtim
  • ciopârteam
  • ciopârtirăm
  • ciopârtiserăm
  • ciopârtisem
a II-a (voi)
  • ciopârtiți
(să)
  • ciopârtiți
  • ciopârteați
  • ciopârtirăți
  • ciopârtiserăți
  • ciopârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciopârtesc
(să)
  • ciopârtească
  • ciopârteau
  • ciopârti
  • ciopârtiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ciopârți ciopăți ciopârti

  • 1. A tăia în bucăți (și la întâmplare) o ființă sau o parte a trupului ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bucăți ciocârti tăia 4 exemple
    exemple
    • Ar fi dat orice să fugă, dar îi era rușine. Ce-ar fi zis cei doi bărbați care ciopîrțeau trupul acela cu atîta nepăsare? BART, E. 254.
      surse: DLRLC
    • Îi ciopîrțește cu coasa. ȘEZ. III 114.
      surse: DLRLC
    • prin exagerare Colonelul își ciopîrțise obrazul bărbierindu-se. DUMITRIU, N. 186.
      surse: DLRLC
    • figurat Cine mi-a ciopîrțit toți prunii de pe lîngă gard? DELAVRANCEA, H. T. 1 49.
      surse: DLRLC
  • 2. A tăia un obiect în mod neregulat sau la întâmplare; a ciopli neîndemânatic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ciopli tăia un exemplu
    exemple
    • O calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • ciopa(r)tă (modificat după parte).
    surse: DEX '09 DEX '98