cioce sn vz cioci²

cioci² smp [At: DA / V: ~ce, ~onci smp / E: grm Socken „ciorapi scurți”] (Reg) 1 Ciorapi de pănură albă, lungi până la genunchi, purtați de țărani în opinci. 2 (Fig; îf cioce) Om cu judecată imatură.

cionci smp vz cioci²

cioci pl. ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genuchi, purtați în opinci de ardelence. [it. CIOCCĬA, termen venit pe cale comercială].

cĭocĭ m. pl. (cp. cu it. ciocia, opincă, bocîncă). Trans. Cĭorapĭ țărăneștĭ femeĭeștĭ făcuțĭ din postav alb (călțunĭ).

cioci s. m. pl. – Ciorapi de pînză sau de stofă. Mag. csucsa „papuc” (Cihac, II, 490); după DAR, din germ. Socken „ciorapi, șosete”. În Trans. și Munt.

Cioc/a, -ă, -e, -ean, -eni v. Cioacă 3-5.

cioci¹ s.m. (reg.) 1. (la sg.) câine de curte. 2. (la pl.) chică.

cioci² s.m. pl. (reg.) ciorapi din postav alb de lână și lungi până la genunchi, purtați în opinci de ardelence.

cioci³ s.f. pl. (reg.) cârlige pentru prins rufele spălate pe sârmă sau frânghie.