2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

ciocârtit, ~ă a vz ciopârțit

CIOCÂRTI, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

CIOCÂRTI, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

ciocărti v vz ciocârti

ciocâltit, ~ă a vz ciopârțit

ciocârti v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tesc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.

ciopărțit, ~ă a vz ciopârțit

ciopățit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârtat, ~ă a vz ciopârțit

ciopârtit, ~ă a vz ciopârțit

ciopârțit, ~ă a [At: SIHLEANU, ap. TDRG. / V: ~ocâltit, ~ocârtit, ~părtit, ~păr~, ~pățit, ~pârtat, ~pârtit / Pl: ~iți, ~e / E: ciopârți] 1 Tăiat în bucăți mici. 2 Tranșat. 3 Cioplit rău. 4-5 (Reg) Tăiat rău (sau inutil). 6 (D. față) Brăzdat. 7 (D. vase) Știrbit.

* CIOCÎRTI (-tesc) vb. tr. Mold. Bucov. Băn. 1 A fărîma în bucăți (cu o unealtă tăioasă), a tăia un trup în bucăți, a ciopîrți: Cu paloșu-l ciocîrtea, Bucată de șapte-oca, Nici dulăii n’o mînca (TOC.) 1f © A ciopli: începe a ~ un gărneț de stejar (CRG.).

CIOPÎRTI (-tesc), CIOPĂ(R)TI (-tesc), CIOPÎRȚI, CIOPĂȚI (-țesc) vb.tr. = CIOCÎRTI: îi chisăgea și-i ciopârtea ca pe castraveți (ISP.); o calfă de dulgher stîngaciu ciopîrtește bîrca (ODOB.) [ciopartă].

CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. Începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.

CIOCÎRTI, ciocîrtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A ciopîrți. – V. ciopîrți.

A CIOCÂRTI ~esc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți

ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].

cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.

Ortografice DOOM

ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, 3 sg. ciocârtește, imperf. 1 ciocârteam; conj. prez. 1 sg. să ciocârtesc, 3 să ciocârtească

ciocârti (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 să ciocârtească

ciocârti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtesc, imperf. 3 sg. ciocârtea; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârtească

ciocârtesc, -team 1 imp.

Sinonime

CIOCÂRTI vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.

ciocîrti vb. v. CIOPÎRȚI. CIOPLI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STRUJI.

Intrare: ciocârti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ciocârti
  • ciocârtire
  • ciocârtit
  • ciocârtitu‑
  • ciocârtind
  • ciocârtindu‑
singular plural
  • ciocârtește
  • ciocârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ciocârtesc
(să)
  • ciocârtesc
  • ciocârteam
  • ciocârtii
  • ciocârtisem
a II-a (tu)
  • ciocârtești
(să)
  • ciocârtești
  • ciocârteai
  • ciocârtiși
  • ciocârtiseși
a III-a (el, ea)
  • ciocârtește
(să)
  • ciocârtească
  • ciocârtea
  • ciocârti
  • ciocârtise
plural I (noi)
  • ciocârtim
(să)
  • ciocârtim
  • ciocârteam
  • ciocârtirăm
  • ciocârtiserăm
  • ciocârtisem
a II-a (voi)
  • ciocârtiți
(să)
  • ciocârtiți
  • ciocârteați
  • ciocârtirăți
  • ciocârtiserăți
  • ciocârtiseți
a III-a (ei, ele)
  • ciocârtesc
(să)
  • ciocârtească
  • ciocârteau
  • ciocârtiră
  • ciocârtiseră
ciocărti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ciopârțit
ciopârțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârțit
  • ciopârțitul
  • ciopârțită
  • ciopârțita
plural
  • ciopârțiți
  • ciopârțiții
  • ciopârțite
  • ciopârțitele
genitiv-dativ singular
  • ciopârțit
  • ciopârțitului
  • ciopârțite
  • ciopârțitei
plural
  • ciopârțiți
  • ciopârțiților
  • ciopârțite
  • ciopârțitelor
vocativ singular — —
plural — —
ciocâltit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciocârtit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocârtit
  • ciocârtitul
  • ciocârtitu‑
  • ciocârtită
  • ciocârtita
plural
  • ciocârtiți
  • ciocârtiții
  • ciocârtite
  • ciocârtitele
genitiv-dativ singular
  • ciocârtit
  • ciocârtitului
  • ciocârtite
  • ciocârtitei
plural
  • ciocârtiți
  • ciocârtiților
  • ciocârtite
  • ciocârtitelor
vocativ singular — —
plural — —
ciopărțit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopârtat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciopățit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopățit
  • ciopățitul
  • ciopățită
  • ciopățita
plural
  • ciopățiți
  • ciopățiții
  • ciopățite
  • ciopățitele
genitiv-dativ singular
  • ciopățit
  • ciopățitului
  • ciopățite
  • ciopățitei
plural
  • ciopățiți
  • ciopățiților
  • ciopățite
  • ciopățitelor
vocativ singular — —
plural — —
ciopârtit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciopârtit
  • ciopârtitul
  • ciopârtitu‑
  • ciopârtită
  • ciopârtita
plural
  • ciopârtiți
  • ciopârtiții
  • ciopârtite
  • ciopârtitele
genitiv-dativ singular
  • ciopârtit
  • ciopârtitului
  • ciopârtite
  • ciopârtitei
plural
  • ciopârtiți
  • ciopârtiților
  • ciopârtite
  • ciopârtitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ciocârti, ciocârtescverb

regional
etimologie:
  • cf. ciopârți DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.