3 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ciocăníre sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: ciocăni] 1-3 Ciocăneală (1-3).

CIOCĂNÍRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.

CIOCĂNÍRE, ciocăniri, s. f. Acțiunea de a ciocăni.V. ciocăni.

ciocăníre s. f., g.-d. art. ciocănírii; pl. ciocăníri

ciocăníre s. f., g.-d. art. ciocănírii; pl. ciocăníri

CIOCĂNÍRE s. v. bătaie.

ciocăní [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: ~nésc, 3 ~néște, ciócăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). 5 vt A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentm a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate ușor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte).

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «în» sau «la») 1. Intranz. A Date repetat cu degetul sau cu un obiect într-un corp tare. Mama a mai ciocănit în gard. i-a spus tatei să bată și el, să caute vreo piatră, vreun lemn, ca să bată mai tare. PAS, Z. I 177. Ciocăni enervat în geam. SAHIA, N. 103. ◊ (Poetic) Ca-ntr-o fierărie depărtată Ciocănește ploaia-n picuri grei Peste fundul văii, unde spumegată Bârzava-și îndrugă murmur atu! ei. DEȘLIU, N. 51. Și-a plecat fruntea pe umărul lui, deasupra inimii. Acea inimă ciocănea cu putere. SADOVEANU, M. C. 81. ♦ A bate de repetate ori cu degetul în ușă sau în fereastră, cerînd intrare sau spre a atrage atenția celor dinăuntru; a bate la ușă sau la fereastră. V. bocăni. M-apropiai de fereastră, privind, și ciocănii ușor cu două degete. Trecu un timp de tăcere. Ciocănii a doua oară. De data asta simții un zgomot. După puțin ușa se deschise. DUNĂREANU, CH. 116. La ușă se ducea Și-n ușă ciocănea și bocănea. ȘEZ. IV 155. ◊ Tranz. (Subiectul este medicul) A examina prin loviri ușoare cu degetele în toracele sau abdomenul pacientului pentru a cerceta starea organelor interne; a percuta. ♦ Refl. reciproc. (Rar, despre păsări) A se. apuca cu ciocul, a se ciuguli. Găinile și plăcile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. REBREANU, R. I 152. 2. Intranz. A lucra lovind cu ciocanul. Pe marginea drumului, din cînd în cînd, dă de pietrarii care ciocănesc din zori de zi pînă la apusul soarelui. SLAVICI, O. I 69. ◊ Tranz. Fig. Bun ciocan te-a ciocănit, Că frumos te-a potrivit. PANN, P. V. I 4. ♦ (Familiar) A lucra, a face cîte ceva. I-a rămas socrul, damblagiu, înainte mai ciocănea și el și mai scotea ceva. PAS, Z. II 203. 3. Tranz. Fig. A bate la cap, a sta cu gura pe cineva, a plictisi cu diferite cereri; a cicăli, a pisa. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) ciocăne (ȘEZ. IV 152).

!ciocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănésc/ciócăn, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 să ciocăneáscă/să ciócăne

ciocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocănésc, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocăneáscă

CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)

CIOCĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.

A CIOCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetată (într-un obiect tare); a bocăni. ~ la ușă. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri ușoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a plictisi; a necăji. 3) (mai ales copii) A bate ușor. /Din ciocan

ciocănì v. 1. a lovi cu ciocanul sau cu ciocul; 2. fig. a supăra cu întrebări, a nu înceta cu cereri.

cĭocănésc v. tr. (d. cĭocan; rus. čekanitĭ, a cĭocăni). Lovesc cu cĭocanu saŭ cu cĭocu. Bocănesc, bat (de ex., la ușă). Fig. Sfătuĭesc mult timp: eŭ destul l-am cĭocănit, dar el nu m'a ascultat. Bat capu, plictisesc cu vorba.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CIOCĂNÍRE s. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănit, ciocănitură, (reg.) tocăníre, tocănít. (Se aude o ~ în ușă.)

ciocăní vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PERCUTA. PLICTISI. SÎCÎI.

CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la usă.)

Intrare: ciocăni (1 ciocăn)
ciocăni (1 ciocăn) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciocăni ciocănire ciocănit ciocănind singular plural
ciocăne ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciocăn (să) ciocăn ciocăneam ciocănii ciocănisem
a II-a (tu) ciocăni (să) ciocăni ciocăneai ciocăniși ciocăniseși
a III-a (el, ea) ciocăne (să) ciocăne ciocănea ciocăni ciocănise
plural I (noi) ciocănim (să) ciocănim ciocăneam ciocănirăm ciocăniserăm, ciocănisem*
a II-a (voi) ciocăniți (să) ciocăniți ciocăneați ciocănirăți ciocăniserăți, ciocăniseți*
a III-a (ei, ele) ciocăne (să) ciocăne ciocăneau ciocăni ciocăniseră
Intrare: ciocănire
ciocănire substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ciocănire ciocănirea
plural ciocăniri ciocănirile
genitiv-dativ singular ciocăniri ciocănirii
plural ciocăniri ciocănirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ciocăni (1 ciocănesc)
ciocăni (1 ciocănesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciocăni ciocănire ciocănit ciocănind singular plural
ciocănește ciocăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciocănesc (să) ciocănesc ciocăneam ciocănii ciocănisem
a II-a (tu) ciocănești (să) ciocănești ciocăneai ciocăniși ciocăniseși
a III-a (el, ea) ciocănește (să) ciocănească ciocănea ciocăni ciocănise
plural I (noi) ciocănim (să) ciocănim ciocăneam ciocănirăm ciocăniserăm, ciocănisem*
a II-a (voi) ciocăniți (să) ciocăniți ciocăneați ciocănirăți ciocăniserăți, ciocăniseți*
a III-a (ei, ele) ciocănesc (să) ciocănească ciocăneau ciocăni ciocăniseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)