2 intrări

13 definiții

ciocârtíi sfp [At: DA ms / E: cf ciocârteie] Instrumente cu care se bate și se ascute coasa (ciocanul, batea și gresia).

ciocârtí v [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: ciocăr~ / Pzi: ~tésc / E: ciopârti (+ cioc)] (Îrg) A ciopârți.

CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

CIOCÂRTÍ, ciocârtesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A ciopârți (1). 2. A ciopli (1). – Cf. ciopârți.

CIOCÎRTÍ, ciocîrtesc, vb. IV Tranz. (Mold.) A ciopîrți. începe a ciocîrti un gîrneț de stejar din anul trecut. CREANGĂ, P. 125. ◊ Absol. Ce vrea să zică de-a fi cineva doctor, hirurg!... Pînă ce n-a tăia, n-a ciocîrti, n-a hăcui, nu se ține mulțămit. ALECSANDRI, T. 1200.

ciocârtí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 să ciocârteáscă

ciocârtí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocârtésc, imperf. 3 sg. ciocârteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocârteáscă

CIOCÂRTÍ vb. v. ciopârți, ciopli, sfârteca, sfâșia, struji.

A CIOCÂRTÍ ~ésc tranz. 1) (un obiect) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a bucăți; a ciopârți. 2) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciopli. /v. a ciopârți

ciocârtì v. Mold. a tăia în bucăți: odoare ciocârtite sub mii de lovituri AL. [Derivat poate din ciocârtă (v. ciopârtă), formă amplificată din cioc trunchiu (v. ciocălâu), cu sensul primitiv de parte trunchiată sau bucată tăiată].

cĭocîrtésc, V. cĭopățesc.

cĭopățésc și cĭopîrțésc (Munt.), cĭopîrtesc (Olt.) și cĭocîrtésc (Mold.) v. tr. (d. cĭopată). Mutilez, cebăluĭesc, cĭumpăvesc, cĭumpățesc, retez cîte o bucată de icĭ și de colo, scurtez: a cĭopăți coada unuĭ cîĭne.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ciocîrtí vb. v. CIOPÎRȚI. CIOPLI. SFÎRTECA. SFÎȘIA. STRUJI.

Intrare: ciocârti
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ciocârti ciocârtire ciocârtit ciocârtind singular plural
ciocârtește ciocârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ciocârtesc (să) ciocârtesc ciocârteam ciocârtii ciocârtisem
a II-a (tu) ciocârtești (să) ciocârtești ciocârteai ciocârtiși ciocârtiseși
a III-a (el, ea) ciocârtește (să) ciocârtească ciocârtea ciocârti ciocârtise
plural I (noi) ciocârtim (să) ciocârtim ciocârteam ciocârtirăm ciocârtiserăm, ciocârtisem*
a II-a (voi) ciocârtiți (să) ciocârtiți ciocârteați ciocârtirăți ciocârtiserăți, ciocârtiseți*
a III-a (ei, ele) ciocârtesc (să) ciocârtească ciocârteau ciocârti ciocârtiseră
Intrare: ciocârtii
ciocârtii
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)