9 definiții pentru cinovnic

cinóvnic sm [At: CAT. MAN. I, 66/33 / Pl: ~ici / E: rs чинoвник] (Înv) Funcționar de stat (de rang inferior).

CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.

CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Înv.) Funcționar de stat (de rang inferior). – Din rus. činovnik.

CINÓVNIC, cinovnici, s. m. (Învechit) Funcționar de stat. Purta pe cap șapcă cu cozoroc, ca pravoslavnicii cinovnici ai ruseștii împărății. MACEDONSKI, O. III 119. Tată-său a fost ani mulți cinovnic la spirtoase. GHICA, S. 518. Am măritat-o după un cinovnic de la Tulcin. NEGRUZZI, S. I 59.

cinóvnic (înv.) s. m., pl. cinóvnici

cinóvnic s. m., pl. cinóvnici

CINÓVNIC ~ci m. înv. Persoană angajată într-o funcție administrativă (având un rang inferior). /<rus. ținovnik

cinovnic m. funcționar subaltern (învechit): tată-său a fost mulți ani cinovnic la spirtoase GHICA. [Rus. ČINOVNIKŬ].

cinóvnic m. (rus. činóvník, vsl. činovĭnĭkŭ. V. cin 1). Vechĭ. Oficial, funcționar.

Intrare: cinovnic
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinovnic cinovnicul
plural cinovnici cinovnicii
genitiv-dativ singular cinovnic cinovnicului
plural cinovnici cinovnicilor
vocativ singular
plural