12 definiții pentru cinism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cinísm sn [At: GHICA, S. 672 / Pl: (rar) ~e și (înv) ~uri / E: fr cynisme, lat cynismus] 1 Doctrina școlii filozofice cinice. 2 Atitudinea omului cinic.

CINÍSM, cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

CINÍSM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

CINÍSM s. n. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. V. nerușinare. Ce glume crude și pline de cinism spuneau! VLAHUȚĂ, O. A. III 98. [Alexandrescu] stigmatiza înjosirea, cinismul și lipsa de probitate. GHICA, S. 672.

CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)

CINÍSM ~e f. 1) Atitudine de ignorare ostentativă a moralei și a conveniențelor sociale general acceptate. 2) înv. Concepție filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine față de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus

cinism n. 1. doctrina cinicilor; 2. fig. disprețul bunei cuviințe, nerușinare.

*cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinísm s. n., pl. cinísme

cinísm s. n., pl. cinísme

Intrare: cinism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinism
  • cinismul
  • cinismu‑
plural
  • cinisme
  • cinismele
genitiv-dativ singular
  • cinism
  • cinismului
plural
  • cinisme
  • cinismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)