10 definiții pentru cinism

CINÍSM, cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

CINÍSM, (rar) cinisme, s. n. Atitudinea omului cinic (1), faptă de om cinic. – Din fr. cynisme, lat. cynismus.

CINÍSM s. n. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gînduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. V. nerușinare. Ce glume crude și pline de cinism spuneau! VLAHUȚĂ, O. A. III 98. [Alexandrescu] stigmatiza înjosirea, cinismul și lipsa de probitate. GHICA, S. 672.

cinísm s. n., pl. cinísme

cinísm s. n., pl. cinísme

CINÍSM s.n. 1. Doctrina filozofilor cinici. 2. Mărturisire obraznică și sfidătoare a unor fapte sau gânduri condamnabile; atitudine care sfidează regulile morale ale societății. [Cf. fr. cynisme, gr. kynismos].

CINÍSM s. n. 1. doctrina filozofilor cinici (II). 2. însușirea de a fi cinic; atitudine, faptă de om cinic. (< fr. cynisme, lat. cynismus)

CINÍSM ~e f. 1) Atitudine de ignorare ostentativă a moralei și a conveniențelor sociale general acceptate. 2) înv. Concepție filozofică, care avea la bază o asemenea atitudine față de societate. /<fr. cynisme, lat. cynismus

cinism n. 1. doctrina cinicilor; 2. fig. disprețul bunei cuviințe, nerușinare.

*cinízm n., pl. e (vgr. kynismós). Fil. Doctrina filosofilor cinicĭ. Fig. Nerușinare, sfruntare.

Intrare: cinism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cinism cinismul
plural cinisme cinismele
genitiv-dativ singular cinism cinismului
plural cinisme cinismelor
vocativ singular
plural