12 definiții pentru cinie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ciníe1 sf [At: PRAV. 220 / V: (suspect) cináie / Pl: ~ii / E: vsl чиник] 1 (Reg) Unealtă. 2 (Pop) Cursă de prins șoareci Si: capcană. 3 (Reg; lpl) Fuștel (la războiul de țesut). 4 (Reg; lpl) Cinac1. 5 (Înv) Făcătură.

ciníe2 sf [At: M. COSTIN. ap. LET. I, 283/23 / Pl: ~ii / E: tc čini] (Înv) 1 Porțelan. 2 (Pex) Decorații de faianță.

CINIE1 s. f. 1. (Mold.) Unealtă. A: Cîndu să vor găsi scări, pre unde s-au suit, sau alte cinii (m e ș t e ș u g u r e MUNT.) carele slujesc la descuiat. PRAV. Și adusă Esop vulturii si copii<i> cu toate ciniile. E 1779, 18v; cf. DOSOFTEI, VS; CANTEMIR, IST.; CANTEMIR, HR. // B: Fieștecare vînător își gătește sculele și ciniile meșteșugului său. ANTIM. 2. (ȚR) Făcătură, vrajă. Neprelestitul acesta. . . gonind cinia dracului, ieși nevătămat. MINEIUL 1776. Etimologie: sl. činije (1); scr. čini (2). Cf. sir; boboană, bobonoșag.

CINIE2 s. f. (Mold.) Decorațiune de faianță. Au făcut. . . curțile ceale domnești. . . casele cele cu cinii, grădini, grajduri. M. COSTIN ; cf. PSEUDO- E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. çini.

2) ciníe f. (turc. čini, porțelan, faĭanță, ceașcă mare, geam colorat, d. čin, China; ngr. tsini, porțelan, alb. čeni, čini, farfurie, sîrb. činija, castron. V. sinie. Vechĭ. Porțelan: talgere de cinie (Șăĭn.). Cărămidă de porțelan de pardosit orĭ de ornat o fațadă: casele cele cu ciniĭ (Let. 1, 310. V. Bogrea, AIIN 1, 310). Serbia. Farfurie.

1) ciníe f. (pol. czyn, unealtă, naczynie, vas, unealtă. V, cin 1). Vechĭ. Unealtă, instrument: astrolav, cinie de aramă saŭ de lemn, în carile drumul stelelor se arată (Cant. Ist. 8), toate ciniile și măestriile cele de muncĭ (Dos. V. S. Sept. 3), toate ciniile țesutuluĭ (Zviera, Pov. 222). Azĭ. Munt. Capcană: prins ca un șoarece’n cinie (Ghir. Grăn.), rămăsese (o ștĭucă) prinsă’n cinie (Chir. VR., 1913, 7-8, 51). Fig. Vechĭ. Uneltire, cursă: cinia draculuĭ. V. organ.

ciniéle sfp [At: T. PAPAHAGI, M. 122 / P: ~ni-e~ / E: cinie1 + -ele] 1-10 (Pop; șhp) Cinie1 (1-5).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CINÍE s. v. faianță, instrument, porțelan, sculă, unealtă, ustensilă.

cinie s. v. FAIANȚĂ. INSTRUMENT. PORȚELAN. SCULĂ. UNEALTĂ. USTENSILĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ciníe (ciníi), s. f.1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. Sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR), cf. pol. czyn „unealtă”. Mai puțin probabilă der. propusă de Conev 66, din sl. čininie. Der. cinac, s. n. (unelte, scule); ciniele, s. f. pl. (unelte, scule); cinioară, s. f. (unealtă de pescuit); încinia, vb. (Trans., a înșeua).

ciníe (ciníi), s. f. – (Înv.) Porțelan (de China). Tc. çini „porțelan” de la çin „China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśëni, bg., sb. činija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ciníe, cinii, s. f. – (reg.) Instrument, unealtă; în context, harnașament: „Și din cele lumninele / Făcu la murg ciniele” (Papahagi, 1925: 276; Botiza). – Din ucr. čin (Papahagi); din sl. činije „aranjare”, de la činiti „a fabrica” (DAR, MDA); cf. pol. czyn „unealtă” (DER).

Intrare: cinie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinie
  • cinia
plural
  • cinii
  • ciniile
genitiv-dativ singular
  • cinii
  • ciniei
plural
  • cinii
  • ciniilor
vocativ singular
plural