2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CINÉTICĂ s. f. Ramură a mecanicii, care se ocupă cu studiul legilor tuturor fenomenelor fizice bazate exclusiv pe mișcarea materiei.

CINÉTICĂ s.f. Parte a fizicii care studiază legile mișcării, ținând seama de masa corpurilor și de forțele care le pun în mișcare. [Gen. -cii. / cf. fr. cinétique].

CINÉTICĂ f. Ramură a fizicii care studiază legile mișcării corpurilor, ținând cont de forțele care acționează asupra lor. ~ chimică. /<fr. cinétique

cinétic, ~ă [At: ENC. TEHN. I, 94 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr cinétique] 1 a Care ține de mișcare. 2 a Privitor la mișcare. 3 a (Îs) Energie ~ă Energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 4 sf Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei Si: cinematică (1). 5 sf (Îs) ~ă chimică Ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care ține de mișcare, privitor la mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui. 2. S. f. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 3. S. f. (În sintagma) Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții. – Din fr. cinétique.

CINÉTIC, -Ă, cinetici, -e, adj. (Mec.) Care se referă la (sau ține de) mișcare. ◊ Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare. Teoria cinetică a gazelor = teorie care explică toate fenomenele observate la gaze prin mișcarea necontenită a moleculelor lor.

CINÉTIC, -Ă adj. Referitor la mișcare; de mișcare; ◊ Energie cinetică = energie pe care o produce un corp în mișcare; artă cinetică = artă care integrează operei mișcarea produsă de un motor sau efecte de lumini și care, sub motiv că opera este în continuă mișcare, manifestă tendința de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip. [< fr. cinétique, cf. gr. kinetikos – mișcător].

CINÉTIC, -Ă I. adj. referitor la mișcare. ♦ energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției. II. s. f. 1. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei. 2. studiu al vitezei reacțiilor chimice. (< fr. cinétique, gr. kinetikos)

CINÉTIC ~că (~ci, ~ce) fiz. Care ține de cinetică; propriu cineticii. ◊ Energie ~că energie dezvoltată de un corp în mișcare. /<fr. cinétique

cinemátic, -ă adj. (din vgr. kínema, kinématos, mișcare, pin anal. cu sistematic). Motor, mișcător, relativ la mișcare. S. f., pl. ĭ. Mat. Acea parte a mecaniciĭ care studiază proprietățile geometrice ale mișcăriĭ fără a se interesa de forțele care o produc. V. dinamic. – Și cinetic.

*cinétic, -ă adj. (vgr. kinetikós). Cinematic. – Acest cuv. e maĭ corect, de cît cinematic, că-ĭ făcut chear de vechiĭ Grecĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cinétică s. f., g.-d. art. cinéticii

cinétică s. f., g.-d. art. cinéticii

cinétic adj. m., pl. cinétici; f. cinétică, pl. cinétice

cinétic adj. m., pl. cinétici; f. sg. cinétică, pl. cinétice

Intrare: cinetică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinetică
  • cinetica
plural
genitiv-dativ singular
  • cinetici
  • cineticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cinetic (adj.)
cinetic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cinetic
  • cineticul
  • cineticu‑
  • cinetică
  • cinetica
plural
  • cinetici
  • cineticii
  • cinetice
  • cineticele
genitiv-dativ singular
  • cinetic
  • cineticului
  • cinetice
  • cineticei
plural
  • cinetici
  • cineticilor
  • cinetice
  • cineticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cinetică

  • 1. Ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. (în) sintagmă Cinetică chimică = ramură a chimiei fizice care studiază evoluția reacțiilor chimice și influența factorilor fizico-chimici asupra desfășurării acestor reacții.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

cinetic (adj.)

  • 1. Care ține de mișcare, privitor la mișcare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Energie cinetică = energie dezvoltată de un corp în mișcare, egală cu jumătatea produsului dintre masa corpului și pătratul vitezei lui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. Artă cinetică = artă care integrează operei mișcarea produsă de un motor sau efecte de lumini și care, sub motiv că opera este în continuă mișcare, manifestă tendința de a crea opere de artă semiindustriale pe baza unui prototip.
      surse: DN
    • 1.3. Teoria cinetică a gazelor = teorie care explică toate fenomenele observate la gaze prin mișcarea necontenită a moleculelor lor.
      surse: DLRLC

etimologie: